miercuri, 17 iunie 2009

Te iubesc

Aveai niste ochi mari, patrunzatori, de culoarea marii... si te uitai atat de calm la mine, atat de bland... Mi se topea inima dupa privirea ta profunda si de fiecare data cand ni se intersectau privirile credeam ca vad intreg universul din tine prin perdeaua ochilor. Apoi imi mutam privirea mai jos, pe corpul vanjos, pe piept, si mai jos, spre mijloc, spre picioare. Imi placea ce vad si tu stii asta, stii din noptile petrecute impreuna sub cerul instelat. Te simteai puternic si barbat cand iti complimentam chipul ... Si tu ma masurai din priviri, ma analizai incet, cu degetele fine... de la ochi, buze, piept, burta, pana spre gambe si erai innebunit dupa curba sanilor mei. Dar acele vremuri in care pierdeam timpul admirandu-ne reciproc au fugit de langa noi. Am ramas singuri in intuneric, fata in fata cu greutatile vietii si certurile clasice dintr-o relatie. Acum esti mai rece si deseori uiti sa imi spui ce mult iti place cum iti soptesc cuvinte de amor...

Trec noptile... trec zilele si tu esti tot mai departe, dar eu inca imi las inima in palmele tale cu multa incredere si afectiune. Te iubesc, visatorul meu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu