Hotarari si lacrimi false...

Ti se intampla uneori sa te indragostesti, in ciuda tuturor sfortarilor tale de a rezista tentatiei. Nu ai cum. Nu ai cum sa nu visezi la el cand tot ceea ce tu ti-ai imaginat i s-a ascuns in suflet. Nu ai cum sa nu suferi dupa el, sa nu tanjesti dupa atingerile si soaptele lui, dupa calmul din fata unui tablou reprezentand rasaritul pe plaja pe care el ti-l poate oferi. Nu ai cum sa nu vrei sa ii simti buzele fierbinti. Nu ai cum sa taci in fata dragostei. Insa ce se intampla cand el raspunde dorintelor tale, iti spune tot ceea ce tu odata sperai sa auzi, te cheama langa el si tu refuzi? Ce se intampla cand orgoliul si timpul te impiedica sa te lasi prada valurilor inspumate.? Ce se intampla cand nu mai urmezi inima si te lasi cuprins de ratiune?Oare nu cumva gresesti daca incepi sa crezi ca nu are rost dragostea voastra pentru ca stii ca ea se va termina curand?Oare nu cumva esti vinovat de uciderea propriei tale fericiri care parea sa fie intru totul adevarata si pura? De data aceasta faci un pas corect pentru tine, de fapt fac un pas corect pentru mine, din punctul meu de vedere. Da omor cuvantul "noi", distrug clipele de amor intre doi indragostiti pentru ca stiu ca realitatea imi va fura visele, imi va fura suspinele adanci din miez de noapte, mi-l va fura pe el ideal si imi va lasa doar un noi fals, ipocrit, real insa nu cum mi-l dorisem si imaginasem eu. Nu pot sa ucid idealul, nu pot sa-l ucid pe acel el care traieste in mine, alaturi de mine in favoarea unui el care sa-mi spuna cu voce tare "te iubesc". Stiu ca e adevarat si ma multumesc cu atat, cu tot ceea ce visul imi ofera. Da, stiu ca ma iubeste, stiu ca il doare cuvantul "nu", dar mai stiu ca asa dragostea noastra va dainui etern.

Torturati-l pe Artist

Cum recunoastem un artist? Stim de la romantici ca geniul trebuie sa fie, in scurta lui trecere prin lume, palid, abstras, solitar si apocaliptic. "Am gasit un baiat care ne dadea speranta. I-am legat mainile si picioarele cu bucati de funii blonde si brunete. L-am torturat pe artist. L-am torturat bine. Si i-am vandut suferinta la Hollywood"
Imi pare teribil de rau ca eu sunt cel care iti spune asta, insa nu vei fi niciodata fericit. Nu vreau sa te ranesc. Ti-o spun deoarece cred ca asa e drept, sa fiu sincer cu tine inainte de a incepe. Sper sa apreciezi acest lucru, pentru ca nimeni nu va mai fi drept sau sincer cu tine de acum incolo. Deci inca odata, iti spun din capul locului: nu vei fi niciodata fericit. Ti-o dau in scris si sa-ti fie de bine! Vreau sa iesi din casa, in cea mai insorita, mai minunata zi a anului, si sa rostesti cu voce tare: "N-o sa fiu niciodata fericit". Chiar si in caldura aceea, ar trebui sa reusesti sa-ti vezi respiratia rece, aburita, confirmand aceasta afirmatie. Singurul mod de a evita sa-ti vezi respiratia este sa o spui cu mandrie, ca un om intelept: "N-o sa fiu niciodata fericit!" Incearca s-o spui din cand in cand. Va fi trist. N-o sa te alegi niciodata cu fata. N-o sa gasesti niciodata dragostea adevarata. N-o sa gasesti nici un prieten demn de incredere. N-o sa fii niciodata multumit. N-o sa ai niciodata destul. Iarba ar putea fi intotdeauna mai verde. Iarba va trebui intotdeauna tunsa. Zilele iti vor fi lungi si lipsite de orice distractie. Noptile iti vor fi singuratice, si cam atat. Vei astepta intotdeauna zile mai bune, care nu vor veni niciodata. Si mai ales, in mod absolut categoric, n-o sa ai cugetul impacat. Vor fi zile in care te vei prabusi in genunchi si, tipand, iti vei pleda cauza in fata a orice ar putea sa te auda. Dar Lucrul Acela Numit Dumnezeu nu te poate ajuta si nu te va ajuta. Ma gandesc la ceruri ca la o metropola stralucitoare si in cel mai inalt si sclipitor zgarie-nori sade Primarul, foarte ocupat cu tot felul de intelegeri pe care le incheie in spatele unei usi ce n-are clanta. Nu este niciodata accesibil, nu preia nici un apel pentru moment. Apoi mi-i imaginez pe toti ingerii aceia blonzi, perfecti, lipsiti de organe genitale externe si de picioare, strangandu-se laolalta si aratand spre noi, cei de-aici de jos, razand de noi si spunand printre chicoteli: "Bietii nenorocitii aia mici!" Ce se mai distreaza pe socoteala noastra! Mai curand noi vom raspunde- sau nu vom raspunde -rugaciunilor tale, decat ei. Noi iti vom controla destinul si vom veghea asupra ta. Nu dumnezeii ori ingerii. Nu mortii. Ci noi. Barbati si femei. Adulti cu relatii incalcite si planuri ascunse. Fostii copii. Iti vom permite sa ai nevoi, dar iti vom respinge pretentiie. Vom avea grija sa te tinem la distanta de orice conditii favorabile fericirii pe termen lung. Daca printr-o greseala vei trai o senzatie ce aduce a fericire, atunci fa tot ce poti sa o traiesti din plin. Profita cat mai mult de pe urma ei pentru ca noi nu o vom lasa sa dureze. Din nou iti spun ca imi pare rau. E adevarat ceea ce se zice. Viata nu e dreapta, mai ales in ceea ce te priveste. Singura consolare pe care ti-o pot oferi este ca lucrurile pe care le vei face in aceasta singuratate si suferinta vor dainui mai mult decat disperarea ta si cruzimea noastra. Tortura noastra este temporara, munca ta este enerna. Tinand minte acest lucru, cu totii vom castiga pe termen lung. Prim urmare, in numele tuturor celor pe care-i vei intalni, iti cer scuze anticipat pt orice suferinta sufleteasca pe care ti-o vom provoca. Te asteapta vremuri grele, copile. Considera-te avertizat.

Tu, eu, noi doi...

Cand ma gandesc la tine, ma gandesc la un norisor ca din desene animate atarnand deasupra capului tau, o ploaie torentiala a ta, personala. te vad udandu-te pana la piele, iti vad intreaga fiinta siroind de apa, si esti mereu bolnav pentru ca nu te poti usca niciodata. Vremea rece te deprima, obrajii iti siroiesc de lacrimi de crocodil, dar lacrimile se evapora si se preschimba intr-un alt nor care se revarsa si mai nemilos peste tine. Nu poti castiga. Dumnezeu mi-a dat prea multa fericire. N-am putut sa o cuprind. Ma simteam ca un copil care incerca sa prinda in palme o minge de fotbal mult prea mare. Cu toata indarjirea, singurul rezultat previzibil era ca, exact ca si o minge din piele alunecoasa, incaputa pe o mana nepotrivita, fericirea imi scapa printre degete. Poate ca n-am invatat niciodata cum s-o prind. Cum sa ma arunc peste ea, sa o inabus si sa nu-mi mai scape. Sau, poate, mi-a fost teama... Preferam sa plang molcom, cu inghitituri mici, topite ca si cum as fi avut guturai. Si atunci, eu bolnava, noi impreuna raciti din cauza vietii. Sunt clipe de nedefinit acelea in care 2 suflete isi vorbesc intr-o limba ce nu poate fi inteleasa decat de ele, cand tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viata acestei lumi prin stranut, tuse si ochi impaienjeniti de frig, un ceai cald, o lamaie amara, prin eternizarea infinita a dragostei lor, a noastra....

Haos si cuvinte

Te intrebi vreodata ce e de facut cand dormi 4 ore dupamiaza si te trezesti ceva mai obosit decat ai adormit? Eu da si nu reusesc sa gasesc un alt raspuns in afara de cel care pune in lumina faptul ca viata e atat de agitata si de energica incat uneori fiecare secunda traita provoaca o dorinta de profunda relaxare. Insa nu te poti opri din alergare, dar poti sa incetinesti, sa mergi incet ca sa admiri peisajul, sa te bucuri de cascada de aer proaspat din fiecare dimineata, de mirosul de iarba abea taiata, de rasul unui bebelus, de tot ceea ce tie iti provoaca zambete. Cu toate astea stateam si ma intrebam in toata povestea asta cate cioburi mai puteau fi reciclate sa devina iar pahar ? vroiam de data asta unul mai plin, mai colorat cu zambete. Vroiam sa refac o groaza de lucruri marunte, sa culeg firele de praf de pe drum ca sa le strang in pumn si apoi sa le arunc in vant. Ce se intampla cand te arunci cu capul inainte fara sa stii ce e in fata ? ce se intampla cand stai cu jaluzelele trase, izolat de lume cand afara e soare cald si frumos ? ce se intampla cand te gandesti la orice altceva in afara de subiectele de interes curent ? dar mai ales ce se intampla cand te indragostesti fara scapare de un om al carui suflet va fi intotdeauna infinit de departe de tine ? probabil ca atunci are loc acel cutremur care te sperie si a carui stare ulterioara de soc te provoaca sa o iei de la inceput cu forte proastete. Insa nu vei scapa niciodata de teama unui nou cutremur care sa strice tot ce ai reconstruit. Si vei cadea de multe ori in gropile ramane din trecut neacoperite, iti vei lovii genunchii si coatele ca un copil mic. Insa nimic din toate astea nu te va opri sa mergi mai departe, indiferent ca ai sau nu lacrimi in ochi, indiferent ca lacrimile sunt de la vant sau curg din raul interior. Nu conteaza daca ti se rup pantofii caci pot fi lipiti, nu conteaza ca pierzi un tren, indiferent de timp, candva vei ajunge la o destinatie. Apoi pleci iar si iar, pana cand gafai de oboseala si faci o pauza, un popas al eului tau care iti readuce aminte cat de frumos era cand erai copil si nu trebuia sa alergi, cat de frumoasa era prima dragoste si cat de vie a ramas in gandurile tale. Iti amintesti fiecare detaliu si te gandesti ca e imposibil sa nu mai ai macar un strop de forta sa continui, iar si iar pana cand sfarsitul devine si el unul continuu. Viata e ca un joc de carti, are si asi dar si doiari. Uneori asii sunt inutili, uneori un doi iti poate salva jocul. Totul e incarcat de imprevizibilul urmatoarei clipe si atunci tu alegi sa traiesti calculand ce va urma sau pasesti in necunoscut cu un zambet larg pe buze ?

Pentru inceput

Stiti, nu de mult vroiam cumva sa imi fac publice gandurile si perspectivele, ideile dar se pare ca abea acum am reusit sa imi concretizez dorinta. In general imi consum existenta pe baza unor motto-uri si imi dau singura sfaturi. Sunt scorpion deci "nu foarte agreabila" ar spune unii preteni care evident glumesc pentru ca sunt foarte calma si sociabila chiar. Pentru cei care nu ma cunoasteti, veti avea ocazia sa descoperiti multe mistere ascunse in urmatoarele post-uri cu care sper sa incant cititorii.