Hotarari si lacrimi false...

Ti se intampla uneori sa te indragostesti, in ciuda tuturor sfortarilor tale de a rezista tentatiei. Nu ai cum. Nu ai cum sa nu visezi la el cand tot ceea ce tu ti-ai imaginat i s-a ascuns in suflet. Nu ai cum sa nu suferi dupa el, sa nu tanjesti dupa atingerile si soaptele lui, dupa calmul din fata unui tablou reprezentand rasaritul pe plaja pe care el ti-l poate oferi. Nu ai cum sa nu vrei sa ii simti buzele fierbinti. Nu ai cum sa taci in fata dragostei. Insa ce se intampla cand el raspunde dorintelor tale, iti spune tot ceea ce tu odata sperai sa auzi, te cheama langa el si tu refuzi? Ce se intampla cand orgoliul si timpul te impiedica sa te lasi prada valurilor inspumate.? Ce se intampla cand nu mai urmezi inima si te lasi cuprins de ratiune?Oare nu cumva gresesti daca incepi sa crezi ca nu are rost dragostea voastra pentru ca stii ca ea se va termina curand?Oare nu cumva esti vinovat de uciderea propriei tale fericiri care parea sa fie intru totul adevarata si pura? De data aceasta faci un pas corect pentru tine, de fapt fac un pas corect pentru mine, din punctul meu de vedere. Da omor cuvantul "noi", distrug clipele de amor intre doi indragostiti pentru ca stiu ca realitatea imi va fura visele, imi va fura suspinele adanci din miez de noapte, mi-l va fura pe el ideal si imi va lasa doar un noi fals, ipocrit, real insa nu cum mi-l dorisem si imaginasem eu. Nu pot sa ucid idealul, nu pot sa-l ucid pe acel el care traieste in mine, alaturi de mine in favoarea unui el care sa-mi spuna cu voce tare "te iubesc". Stiu ca e adevarat si ma multumesc cu atat, cu tot ceea ce visul imi ofera. Da, stiu ca ma iubeste, stiu ca il doare cuvantul "nu", dar mai stiu ca asa dragostea noastra va dainui etern.