Poate sau nu stiu?

Iarasi voi incepe cu nu stiu. Acum va fi nu stiu de ce trebuia sa te cunosc. Imi spuneai lucruri care ma ravaseau si ma lasai sa cred ca pot sa numar stelele. Langa tine reuseam, acum mi se par infinite. Probabil e din cauza ca nu mai are cine sa ma ajute sa numere jumatatea cealalta de cer. Ne placea sa desenam printre ele, sa gasim cuvinte si simboluri, sa ne credem uriasi, capabili sa ne jucam cu ele si sa le luam de acolo de sus, sa ni se prindem prin par. Ne credeam stapanii infinitului in special cand era negru si luminat de licuricii aceia mici numiti stele.

Nu stiu unde am pierdut acele clipe si tare mi se mai face dor de ele. Mi se face dor de buzele tale si de mana ta cea calda... imi e dor sa numar ridurile din palmele tale si sa ma plimb cu degetele pe fata ta, pe gropita din obraz, pe gatul tau. Imi e dor sa te privesc inchizand ochii si lasandu-ti capul in bratele mele cand iti spuneam povestea celor doua urme in nisip intitulata "snow on the sahara". Adorai povestea aceea de dragoste si nu iti venea sa crezi cum reuseam sa exprim atat de frumos iubirea dintre doua urme de nisip, doua lucruri atat de neinsemnate pentru monstrii de noi, pt oameni. Dar mereu iti aminteai ca daca noi doi ne puteam iubi mai presus de univers, atunci pana si doua frunze se pot indragosti una de alta si iubirea lor ar fi ceva miraculos de povestit.

Nu stiu unde si cand am uitat sa te sun, sa iti aud vocea, insa stiu ca azi toate acele amintirii imi racneau in ureche sa refac ce am stricat. Dar nici o oglinda sparta nu va arata la fel ca inainte, chiar daca o refaci cu toate cioburile ei. Nu stiu daca tu vei fi ramas aceleasi visator insa eu cu siguranta te iubesc mai mult in ciuda tuturor lacrimilor pe care mi le-ai provocat. Te iubesc mai mult desi doar tu fusesei vinovat de drama mea. Te respect si te stimez pentru ceea ce esti si pentru ceea ce ai fost pentru mine. Nici o furtuna, nici un alt om, nimic pe lumea asta nu va putea sa imi sadeasca in suflet atata amaraciune si iubire la un loc asa cum tu ai fost capabil si pentru asta te ador. Poate ca intr-o zi imi voi calca pe mandrie si umila, imi voi cere scuze si te voi implora sa vii inapoi in bratele mele.

Poate... ca ziua aia e chiar maine sau poate... in clipa cand voi atinge eternitatea atat cu trupul, nu numai cu sufletul. Poate... nu stiu...