Refugiu

In ultimele zile m-am simtit ca intr-o gaura, intr-o ptrapastie fara aer, fara lumina, un vid existential din care credeam ca nu pot iesi. Nu stiu cum am ajuns acolo si nici de ce insa mi s-a parut ca timpul a trecut latent si neobservat. Am stat si m-am gandit. Am privit in sus, spre cer. Am dormit. Am incercat sa respir vidul. N-am reusit. Am plans. Azi, m-am uitat din nou spre cer dar in loc de vid am vazut stele. Undeva sus, printre ele erau visele mele. Am incercat sa ajung la ele. N-am putut. Am zambit. eram singura. La sfarsit am realizat ca eram in propria-mi constiinta pentru ca fiecare enigma isi are raspunsul in intrebare. Asa am stiut cum sa urc spre acele stele. Dar tot nu am putut sa ajung la ele. Le privesc. Parca iti vad chipul conturat printre ele. Sa fie oare aceeasi iluzie veche de 8 ani pe care inca mi-o amintesc precum un vis? De fapt e falsa impresie de frumusete, poza in care eram doar noi doi, poza care a ars de la tigarea lasata aprinsa acum cateva zile. Mi-as dori sa nu se fi distrus insa nu ma pot impotrivi destinului. Cineva mi-ar spune ca imi e dor de tine dar eu stiu ca de fapt imi este dor de ceea ce ai fost, nu de tine caci tu nu mai ai nici o valoare. Te-ai pierdut odata cu mine undeva printre valurile marii asa de negre in acea noapte magica pe care probabil nici nu ti-o amintesti. Putea sa fie altfel, dar nu e si nici nu o sa fie. Stii, candva puteam sa iti spun ca te iubesc, dar azi a ramas doar reflexia mea in oglinda, o pereche de perusi galbeni si vidul. Nu pricepi, niciodata nu o sa ma intelegi pentru ca nu ai fost indeajuns de bun incat sa ma analizezi. Dar eu am fost si voi fi mereu. Oamenii pentru mine nu sunt o enigma, nici tu nu erai desi simteam mereu ca nu te cunosc. Enigma o reprezinta imaginatia, nici macar realitatea, nici macar gandurile umanitatii pe care nu o sa le aflu niciodata cu exactitate. Iar ma uit in sus. Acum parca imi vad reflexia din oglinda acolo, printre stele. Oare ce sa insemne asta? Alt vis, alt nume, alt tu, alta viata, altceva.... Oricum, reflexia va fi mereu acolo, chiar daca tu pleci, chiar daca nu mai vii niciodata. Ea, reflexia, va sti mereu sa imi aminteasca faptul ca odata, erai si tu acolo sus, langa mine.