Numele

Imi vine sa implor timpul sa stea in loc dar nu am sa o fac... nu vreau sa schimb lumea doar dintr-un capriciu copilaresc. Imi vine sa smulg amintirile din piept si sa le ingrop dar nici asta nu am sa fac pentru ca nu vreau sa devin piatra seaca... Imi vine sa sterg un nume, sa il tavalesc prin noroi, sa il rup in mii de bucatele insa evident, nici nu voi incerca pentru ca intreg universul ar deveni haos fara el... There's a place for us, somewhere a place for us.Peace and quiet and open air, wait for us somewhere. Nu stiu cum voi putea trai cu acel nume in mine, atat de adanc infipt... insa stiu sigur cum nu voi putea trai fara el, fara existenta lui undeva intr-un colt de viata... Mi-as dori sa ma evapor, departe de aici... undeva intr-un timp si intr-un loc unde timpul stie sa mearga la pas cu evenimentele de pe drumul meu insa nu pot visa la ceva ce niciodata nu va fi posibil dar pot sa iau acel loc si sa il conturez in vis, sa il las sa cada siroi odata cu sangele si sa adoarma odata cu mine. Pot sa ma duc acolo de fiecare data cand as avea nevoie de liniste si sa iau si numele cu mine... Uneori imi lipsesc cuvintele pentru a spune exact ceea ce tin prizonier in mine, acel gand... of, ani de liceu... 4 ani in care mi-am spus ca nu vreau sa vad lacrimi si imi vine sa spun numelui tot ce am pastrat pur si curat din acea dragoste insa imi e mult prea greu pana si sa arcuiesc buzele iar vocea-mi piere... e stearsa, pala... si tu nu o auzi. Mi-ar placea sa ma mai acopere acel nume cu privirea cafenie, protectoare, ca de inger... insa tot ce imi aduc aminte de dupa perdeaua acelor ochi intransigenti e o indiferenta istovitoare... Zambetul ii e incordat, stricat iar calmul ce ma inconjura acum se preschimba in nori negrii de furtuna. Nu mai stiu cum sa ii spun sau cum sa fac sa schimb prezentul insa pot sa calc pe sticla sparta de el fara sa ma zgarii si pot sa ma uit la soare fara sa ma mai usture ochii. Pot chiar sa merg pe mare, sa calc pe valuri si sa zbor caci tot ce-a ramas din el, un nume ingrat, a fost capabil sa imi dea acea forta, acea ambiti si acel curaj pentru a ma ridica mult deasupra celor vii, pentru a deveni stapana pe propriu-mi univers si pentru a alunga efectele si umbrele lasate de el candva aici, peste mine... La final, dupa atata timp, pierdut sau castigat, mi-am spus ca iubirea pentru el, numele, a ramas aceeasi in ciuda durerii insa el a plecat din viata mea. Te iubesc, al meu vesnic nume divinizat... !