Ani de liceu

A trecut si ultima mare zi din liceu, banchetul de la sfarsit.... A fost poate ultima zi in care la un loc, elevi si profesori, au cantat si dansat impreuna... A fost ultima zi in care ne-am simtit liceeni. A fost acea seara magica in care toate fetele se aranjeaza o zi intreaga, iar baietii elegant imbracati le invita la dans. A fost o ploaie de stele in parul tuturor iar zambetele din poze vor ramane cele mai pretioase amintiri dintr-un album... A trecut si noaptea in care fiecare si-a amintit de iubirea lui din timpul liceului, de orele mai grele sau mai usoare, de nazbatiile colegilor sau pur si simplu de trecerea celor 4 ani. A fost evenimentul care ne-a facut sa ne urcam pana la cer, imbatati de fericirea unei perioade extraordinar de frumoase din drumul nostru in viata, dar si sa ne izbim violent de pamant odata cu efectiva constientizare a finalului... E ca atunci cand pleci in excursie si te distrezi 3 zile si 3 nopti cu cei mai buni prieteni, dar plangi cand ajungi acasa, desi poate, despartirea nu e definitiva. Pentru noi a fost cea mai frumoasa excursie posibila, una care a durat 4 fericiti de ani si una la capatul careia fiecare pleaca pe un drum numai si numai al lui, devine adult insa totdeauna in suflet va purta amintirea anilor de liceu. Eu personal nu-mi voi uita niciodata liceul, locul unde am petrecut 12 ani din viata, locul unde am invatat sa fiu om, sa citesc, sa vorbesc corect, locul care m-a format pentru viitor. Nu voi uita niciodata profesorii, oamenii care pret de 6-7 ore la scoala mi-au oferit putin din bogata cultura a omenirii. Nu-mi voi uita nici clasa, nici colegii, oamenii care mi-au fost tovarasi de drum 4 sau chiar 8 ani, oameni de la care am invatat sa fiu mai buna sau oameni pe care la randul meu i-am invatat ceva... Nu am cum sa ii uit pe cei cu care m-am distrat, pe cei cu care am dansat la petreceri, pe cei alaturi de care am copiat, pe aceea cu care am impartasit cele mai speciale momente din perioada de licean. Nu voi uita niciodata prieteniile legate in decursul acestui timp, si anume colegi de clasa, colegi de scoala, colegul de banca, colegii din banca din fata, nu voi uita nimic din tot ce a insemnat Fratii Buzesti. Iar timpul, hain si nemilos, ne-a luat si aceste fabuloase momente, ne-a lasat doar albume si amintiri... Nu ne va mai da voie sa fim liceeni decat in sufletele noastre vesnic tinere, vesnic aici, in mijlocul libertatii umane, aici unde am invatat cu totii sa ne tinem de maini si sa cantam, unde fiecare s-a maturizat in stilul propriu si unde fiecare si-a ales un drum in viata. Nu se stie niciodata cine va fi in continuare in drumul meu, eu insa sper sa imi pastrez aceste amintiri vii, reale, iar voi, proprietarii lor sa fiti mereu prezenti, fie doar si cu un salut, caci, la 3000 de km distanta de Romania, mi se va face dor de tot ce a-ti insemnat voi si cu voi perioada de liceu. Ah, anii de liceu...