marți, 19 mai 2009

Anglia

Oare o sa-mi fie dor? Oare o sa ma mai doara? A trecut ziua in care am uitat, acum deja nu imi mai amintesc nimic decat negru... noian de negru si ocean de lacrimi. Parca ma intepa in inima, parca imi era greu sa respir, dar efectiv am uitat... Stai si te uiti la mine ca la o statuie fiindca nu-mi pot aminti nici macar numele tau, un nume pe care sustii ca il pronuntam des. Spui ca e imposibil sa te fi uitat peste noapte si nu vrei sa ma crezi, dar e adevarat pentru ca peste un timp nu voi mai fi aici, si vei realiza ca atunci cand cel la care tii nu e langa tine, uiti instantaneu. Si nu, nu ai fost langa mine deloc in ultimul timp si tare te mai iubeam... Copil mic si prost, caruia nu ii spusese nimeni ca daca se urca in varful unui copac in loc sa zboare isi va rupe o mana, asta am fost... si am cazut, lovindu-ma brutal cu fata de fruntea rece a pamantului. Uneori imi doream sa ma evapor din fata monitorului si sa ma reconstitui undeva departe de camera mea, undeva pe o plaja pustie, sau in varful unui munte inalt si semet... Uneori imi venea sa adun in camera toate florile din lume insa uneori imi venea sa le rup si ma uitam la spini, mi se pareau grandiosi... Acei spini ai trandafirului, ai florii care uneori e minunata, alteori provoaca rauri de sange din deget caci are 2 fete, asa cum am avut si eu pana in ziua in care am uitat. Acum am ramas doar eu, floare ofilita, fara spini, fara culoare, aproape moarta, intinsa undeva in nisip, acoperita de timp si uitata de oameni. Si ma simt bine aici jos, caci e racoare insa gradina imi e casa doar pentru catveva clipe caci sunt floare invizibila, ramanand totusi om, om cu suflet de floare care a uitat ca s-a nascut, a uitat ca a iubit, a uitat ca a existat pana acum si incearca sa o ia de la capat, iar si iar si iar... Oare voi reusi acum? Oare faptul ca te-am uitat ma va ajuta sa pasesc pe un drum de aur sau ma va atrage iar mizeria si namolul care mi-au oferit caldura si inspiratie, care mi-au fost aproape cand suspinam dupa tine? Oare voi cauta o casa mare si luxoasa sau voi dormii intr-o groapa pe asfalt, unde sa nu ma vada nimeni si sa nu ma cunoasca nimeni? Oare tu, minunata Anglie, esti raspunsul la intrebarile mele?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu