O iubire alb-albastra

In camera mea... acum ceva timp existau 2 fulare... acum stau chitite in sifonier. Mai aveam un ceas care acum nu mai merge, o insigna si un fluturas... Acelea inca sunt in raftul cu amintiri alaturi de biletul de la meci si imnul. Daca nu ti-ai dat seama e vorba de simboluri Universitatea Craiova. Cand spun Stiinta ma gandesc la iubirea mea, la cea mai mare dragoste a Olteniei, la o mare de alb si albastru, la Campioana Unei Mari Iubiri... E vorba de o echipa unica, o echipa mandra si tanara, talentata si eleganta, o echipa pe care o simt cand e fericita si care ma face sa plang cand e dezamagita. E echipa care a aratat lumii frumusetea fotbalului lipsita de intrigi si bani, de interese si conflicte, e echipa care totusi a fost atacata de ele si a rezistat de-a lungul anilor oferind spectatorilor spectacolul obisnuit de la fiecare meci. Dupa cum spunea un coleg de-al meu pe acest site http://craiovamaxima.mysport.ro/stiri/48/scrie-de-esti-fan-al-universitatii-craiova.htm nu conteaza ca e vorba de Balaci, Oblemenco sau Costea, e aceeasi echipa unica, o echipa pe care noi o slavim. Nu stiu sa existe echipa mai iubita in Romania, nu stiu sa existe in lume o echipa care sa ma faca sa simt la fel, sa simt acea pasiune pe care Craiova mi-o ofera. Stadionul era intr-un timp casa mea, acum este casa altora care mi-au luat locul, indiferent de persoana de pe acel scaun, Craiova va avea mereu un sustinator acolo, si altul acasa, iar adunati se faci mii de voci care striga la unison hai Craiova! Niciodata nu vor echista alte culori mai mandre decat alb si albastru, decat culoarea marii, culoarea infinitului de deasupra noastra, culoarea unei echipe cu renume in fotbalul national. Forever Stiinta!!