Azi am uitat...

Azi am reusit sa uit... sa uit de toata mizeria pe care o stransesem in suflet, de namolul care mi se impregnase in haine, de praful care imi inunda narile si de zilele ploioase care pareau infinite. Am uitat sa plang, sa sufar, sa plec chipul si cel mai important dintre toate, am uitat sa te iubesc. Au innebunit salcamii cand au auzit ca am uitat aproape tot in afara de a rade, de a zambii cu toata gura si de a emana o lumina puternica prin privire. Nu mai am ochii tristi si ma uit cu dragoste catre soare, iar cand ploua dansez prin balti... Nu mai stiu sa imi amintesc de tine si nu o sa mai pot face asta vreodata iar acum ma simt libera, libera sa-mi arunc aripile in bataia vantului si sa simt racoarea diminetii cum ma zgarie pe obraji, sa simt stropii de transpiratie cum curg agale pe gat si sa ma tavalesc prin iarba proaspata. Da!!! Ce senzatie uluitoare... Inima mea e in sfarsit libera sa bata pentru altcineva, pentru un el care e acolo, undeva departe, langa mare, in inima albastrului apei, pe plaja fina, un el care nu va stii sa ma raneasca pentru ca existenta mea e mult prea stearsa pentru a se observa din spatele perdelelor ochilor lui cafenii. Azi am reusit sa ma uit la poza ta si sa o rup in mii si mii de bucatele, si apoi sa calc pe ele fara sa ma tem ca voi sangera pe dinauntru, azi am reusit sa iti sterg numele din telefon si sa deschid ochii larg sperand... crezand ca azi, ziua in care am invatat sa uit, va fi o zi suficient de memorabila incat smoala in care ma infipsesem sa se transforme intr-o gradina plina cu lalele si papadii iar norii negrii de furtuna sa fuga din calea fermecatoarelui soare bland si iubitor. In sfarsit, azi te-am uitat!!!