Tot si o secunda

vine o zi in care nici macar nu poti sa scrii cu litere mari la inceputul propozitiilor, o zi in care ai in fata o intersectie din care pleaca enorm de multe drumuri si stai si te intrebi incotro... o zi in care nu stii sa faci diferenta intre un capat al strazii sau altul, pur si simplu mergi orbeste pe orice trotuar iti apare in fara ochilor. te opresti si vorbesti cu oameni si oameni dar nu retii nimic din ceea ce spun ei, nu le retii nici macar fetele pentru ca se intampla ceva cu tine. uneori stai si iti petreci serile de sambata vorbind cu straini pe chat sau mancanc napolitane cu cocos dar stii bine ca nu conteaza pentru ca maine nu va mai fi la fel. in nici o alta seara nu vei mai manca din acea punga de naty si nici nu vei mai vorbi aceleasi lucruri cu necunoscutii. uneori acest tip de situatii se intampla cu un anumit motiv si tu stii doarte bine ca ti se datoreaza lacrimii de azi-dimineata. acea lacrima strecurata pe ascuns intr-un grup de prieteni la auzul unor cuvinte care te-au miscat profund, anumite cuvinte legate in mod evident de el... cum ca el nu te poate intelege, nu poate sa realizeze ca esti prea buna pentru el, cum ca tu esti vinovata ca nu uiti. si ce? abureli... praf de cuvinte, nisip si orice se poate imprastia.... inclusiv sentimentele mele. simt ca le pierd odata cu bataia lenta a vantului si doare. vreau sa plec odata si odata in anglia, intr-o tara mai sobra decat sufletul meu dar macar acolo o pot lua de la inceput. suna dramatic nu? nu obisnuiam sa fiu asa, dar din cand in cand mai cazi in balta de ieri seara si te lovesti. asta am patit eu azi, m`am impiedicat dar maine o sa am haine curate si acelasi zambet pe buze...