luni, 11 mai 2009

EYP experience

We’re all in the train of love, aaaaa, we’re all in the train of love, aaaa, we’re all in the train of fantasy, we’re all in the train of love. E o dupamiaza insorita de duminica iar trenul merge molcom odata cu fuga razelor inspre apusul melancolic. Soarele e trist, e trist caci din Eforie Sud a plecat un grup de 80 de tineri zgomotosi spre casele lor. Fusesera intr-o sesiune de team building si commettee work in EYP – European Youth Parliment timp de 3 zile, zile care desi au fost extraordinar de obositoare au avut strecurate intre activitati clipe de pura perfectiune. Rasete ironice, zambete iubitoare, fete aiurite si voci galagioase intr-un amalgam de idei si perceptii despre teme de actualitate care au creat legaturi si experiente de neuitat. In prima zi, plini de emotii dar cu o energie radianta ajungem in Tabara Internationala Eforie Sud, unde ne primeste Mihnea. Peisajele fug prin fata ochilor mei precum amintirile de ieri si alarteri… Ne cazam dupa care fugin spre mare…. Marea…. Albastra, infinita, limpede si frumoasa…. AH, marea !!!! Fericiti cei ai caror ochi au privilegiul de a se bucura de unduirea suava a valurilor ei. Vine o zi cand iti doresti cu o pofta hamesita de dureri sa iti incarci sufletul cu zgomotul si energia marii, cu imaginea ei de eternitate dar si cu cea de efemeritate a valurilor. O zi ca asta cand, in ciuda tuturor nefericitelor momente care te inconjoara esti linistit, esti indragostit de farmecul unei ape, unei transparente colorate. In Constanta era umbrita de cativa nori fugitivi, era furioasa pe ei ca nu vor sa o lase sa straluceasca in bataia soarelui de inceput de mai, era manioasa ca o deranjam dar totusi placut impresionata de admiratia noastra pentru ea. Inapoi in tabara, incep usor usor sa vina si organizatorii si chair-ii, vine si Shamal, presedintele acestei regionale. Lucrurile incep sa capete un aer de seriozitate europeana de care te lovesti doar la stiri pe Realitatea insa atosfera este perfecta pentru tinerii inovatori. Odata cu lasarea intunericului eu face cunostiinta cu Radu Simionescu fata in fata, cu Viorel si Claudia care sunt foarte sociabili si deschisi. ma simt extraordinar de bine intre straini pentru ca vorbesc cu ei ca si cum m-ar cunoaste. ma simt eu insami, libera sa-mi sustin perceptiile fara sa fiu contrazisa, fara sa fiu marginalizata, libera sa discut de teme de actualitate cu oameni in cunostiinta de cauza fara sa intervina plictiseala cauzata de lipsa subiectelor de interes comun, independenta intr-un loc unde imaginatia conteaza enorm. Prima zi de activitati aduce zambete pe buze tuturor participantilor datorita jocurilor de teambuilding care se dovedesc a fi extraordinar de amuzante. Desi utilitatea lor o pricep doar cei care intradevar stiu sa munceasca in echipa, a sta in aer liber si a rade este relaxant iar coordonatorii par incantati ca au sansa sa cunoasca noi oameni, sa lege noi prietenii si cine stie, pe viitor poate sa isi intersecteze drumurile. Ada, cealalta coordonatoare a noastra este plina de energie si foarte implicata, este atat de incantata de delegatia noastra, de pasiunea din noi incat se simte ca intre cei mai buni prieteni ai ei sau cel putin mie asa mi s-a parut. Razele soarelui cad pe fetele tuturor celor prezenti acolo, luminandu-le chipurile si facandu-i sa radieze de emotie. Verdeata se bucura odata cu noi de acea zi de vineri iar pasarelele ne acompaniaza galsurile zglobii cu triluri primavaratice. Luand-o la goana cu « a big fat poney » , devenind personalitati sau chiar noi insine cu hartiute lipite pe frunte, sau creand un ingenios monstru de oameni delegatia noastra la sfarsitul zilei a fost multumita de intreaga organizare a orelor de teambuilding. Eu personal mai experimentasem astfel de activitati iar pacea si extrazul sufletesc pe care le simteam la sfarsit nu se pot compara nici cu cel mai frumos cadou. A fi coordonat de oameni apropiati de varsta, care stiu care iti sunt problemele, care au fost si ei ca tine, sau poate au aceleasi idei futuriste ca si tine inseamna a te simtii inteles, a te simtii in largul tau acolo unde, poate un adult ar fi dat gres. Indiferent ca era Viorel, omul cu picioare rapide si aparatul la gat, fie ca era doar Radu, vicele tuturor, fie ca era Silvia cea creata si non stop zambitoare, fie ca era Ada sau Claudia, Maria, Mihnea sau Lara, alaturi de Shamal, Tom, Laurie si Bela aceasta echipa a reusit sa ne ofere un weekend de vis in ciuda anumitor voci care s-au plans de prgram sau strictete, insa ei uitasera de ce erau acolo. Ei ne-au oferit sansa sa invatam sa ne coordonam, sa lucram ca o echipa solida pentru un interes comun, un obiectiv care poate fi atins daca toti isi pun mintea la contributie. La sfarsit am fost parlamentari pentru o zi, ne-am simtit importanti, tinand discururi si ni s-a permis sa ne spunem argumentat opiniile. Am facut poze de grup si la final, am lasat loc si la 203 lacrimi pe obraz caci a fost o experienta minunta patronata in intregime de mare… de acea mare atat de frumoasa, de eterna mare… Nu stiu ce vor face altii, dar eu, desi voi pleca din Romania, desi poate acum nu pot continua, voi reveni in activitatile EYP in cel mai scurt timp posibil caci astfel de experiente te formeaza ca om, te modeleaza si te invata sa fii mai inteligent, sa tintesti mai sus si iti ofera o mana de ajutor ca sa iti descoperi si sa iti pui in valoare potentialul. Cine stie, poate pe viitor reusim, o generatie galagioasa de tineri, sa schimba ceva in bine caci motto`ul acestei sesiuni a fost « IT’S YOUR FUTURE !! DARE TO CREATE ! DARE TO INOVATE ! »

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu