Tablou, vacanta sau nimic?

Acum ceva timp ma intrebam cand ai sa vii ... M-ai luat de maini, m-ai tinut in brate si m-ai ajutat sa numar din nou stelele... Fiecare secunda mi se parea o adevarata marturie a eternitatii si intreg universul se contura prin privirile noastre. Imi fusese dor de tine iar tu ai venit, odata cu mult iubita furtuna, sa imi stingi setea de dragoste, sa ma intinzi pe spate si sa imi arati cat de mult ma adori. Nu e poate, nici un alt sentiment si nici un alt suflet care sa amestece lut si praf si sa faca din ele o inima, numai una, profund indragostita si mereu aiurita in prezenta ta.

Rotile se miscau incet, scartaind pe nisipul auriu. Mirosul de fan si de iarba proaspat cosita imi inunda narile... As spune ca seamana cu un tablou, un altul... insa el mi-a spus ca asa va arata vacanta noastra undeva la tara, impreuna, pe o coama de deal, sub clar de luna. A avut dreptate si iata-ma fata in fata cu artisul care a pictat cele 3 imagini lasate undeva intr-o camera si cu intrebarea: acum si aici sau acolo si atunci, candva, poate niciodata? Sa pastrez clipa sau sa fug pentru ca stiu cum ale ei radacini vor forma o amintire pe viitor dureros de dulce .... ?

Ma trezesc singura in camera mea, fara nici o poza pe perete. Ma uit pe tavan insa nu vad decat dungile de la varuiala... Ma ridic incet si ma spal pe fata, deschid calculatorul si asa portile unei noi zile se deschid. Te astept si de data asta, astept si vacanta in doi, si cele 3 tablouri dar mai ales astept ziua cand totul si nimic se vor contopi iar prima clipire sub razele soarelui sa fie un inceput de infinit sfasietor de fericit.