cuvinte din moldova...

Barlad… un oras pierdut undeva in mijlocul pustiu al moldovei, lasat in paragina ca o bijuterie zgariata si uitata undeva pe fundul marii intr-o scoica. Un oras in care ma aflu acum, in miez de noapte, in fata unui monitor. Am ajuns sa urasc acest monitor, imi trezeste amintiri neplacute… in nucleul acestui oras se afla un camin aproape pustiit, cu 4 fete singuratice asteptand poate una din marile aventuri ale vietii lor. Pe corioare sinistre, cu gresie care seamana cu o cladire parastita, lipa lipa, cu papucii ei galbeni era ea. O observam atenta, urmarindu`i fiecare miscare lenta. Desi tinea enorm de mult la copilul acela amuzant sufletul ei ramasese prizonier in mrejele dragostei desenate pe peretii unui liceu, scrise cu pasiune pe tavanele scarii ei de bloc sau amintite intr`o pagina de jurnal. Iubirea aceea fusese tot, fusese si cer si pamant, fusese singura perla a sufletului ei, gasita in cele mai adanci oceane ale universului reveriei. In loc de ore de somn, privirea ei expunea ca diapozitivele imagine dupa imagine tot ce se intamplase acolo, undeva, unde idealul devenea realitate. Isi amintea fiecare vorba, fiecare privire, fiecare miscare, fiecare respiratie insa dintre toate isi amintea cel mai bine gustul buzelor fierbinti. Ofteaza si rememoreaza atingerea delicata a mainilor a celor doi ochi de cafea, a cuvintelor blande pe vreme de razboi dar si a tuturor celor petrecute cadva demult. Tot ce fusese mai pur si mai angelic din iubirea lor, spre sfarsit a prins o umbra demonica, contur ce la final a transformat totul in ceara topita. Nu mai ramasese nici praf de stele, nici lumina, nici puritate. Tot ce ea inca mai pastra erau cateva poze intr-un albun, 3 cuvinte si amintirile. Nu va uita niciodata cat de mult s-a putut darui sufletete cuiva pentru ca la sfarsit sa fie calcata in picioare ca o furnica, sa fie batatorita sub pamantul moale si in plus, sa fie uitata complet. Sufletul ei a devenit din eterna dovada a dragostei adevarate in cutia pandorei unde nu au loc decat sentimente de ura si de razbunare. Dar niciodata nu se va razbuna mai mult decat a reusit sa o faca deoarece viata a stiut sa ii departa iremediabil iar drumurile lor nu se vor mai intersecta. Cu toate astea ei dor vor ramane impreuna dar separat caci ea simte concomitent ura si iubire pentru omul care i-a fost si inger si demon si protector al tuturor noptilor cu nori de furtuna si poet contemplativ al cerului senin si lunii miraculoase.