O zi ploioasa

Ma trezesc amortita, intr-o mare de intuneric desi ceasul se apropia de ora pranzului. Ma uit pe geam, pe aceleasi geam pe care m-am uitat in fiecare dimineata si vad ploaie. E rece, e frig, e dizgratioasa acum, e trista si imi inspira o zi de octombrie tarziu. Totul pare atat de pustiu atunci cand a mea camera nu e luminata suficient.... Ma uit pe poze, amintiri vechi de multi ani sau amintiri recente, de liceu. Mi-e atat de greu sa accept ca de acum inainte nu mai sunt un copil ale carui mofturi vor fi satisfacute imediat. Mi-e infinit de greu sa realizez ca peste doar 2 luni imi voi lua zborul si voi ajunge departe de tot ce-a insemnat copilarie si zambete, de marile iubiri adolescentine, de noptile de betie inecate in fum, de serile romantice la malul marii si de amalgamul de vise amestecate cu pulbere din stele. Uneori clepsidra cu nisip a avut rabdare, alteori mi-a furat fericirea insa intotdeuna timpul va insemna marturia incontestabila a faptului ca aici, candva, voi fi fost eu. Poate ma voi fi pierdut printre valurile marii... poate ma voi fi murdarit de noroiul ploii de afara, poate ma voi fi disipat odata cu bataia vantului insa esenta va ramane mereu aici.

M-am trezit cu un dor nebun de tine. Ma lasasei seara precedenta in fata stelelor dezgolite de inhibitii si ma amageai cu vorbe de amor la gandul ca nu vom mai fi impreuna. Mi-era frica de faptul ca ma vei uita, ca nu-ti vei amintii nici macar chipul meu. Ploaia nu se opreste si visele mele incep sa se destrame, sa pluteasca in aer cu stropii si sa cada, lovindu-se brutal de asfaltul rece, pentru ca in final sa moara singure... Fara vise, fara iluzii, si in curand si fara tine voi pasi pe un drum fara intoarcere. Ale tale cuvinte vor fi pierdute in timp insa etern pastrate in sufletul meu caci linistea pe care numai tu ai stiut sa mi-o oferi va fi valorat mai mult decat orice altceva din aceasta lume plina de himere. Nu stiu cat voi mai putea sa iti zambesc sincer stiind ca pentru noi timpul nu sta in loc. Mi-e teama ca suferinta nu va fi numai a mea iar tu, inger neadaptat realitatii, nu meriti decat sa fii iubit si admirat pe de-a intregul caci esti singurul din univers al carui trup nu e cladit din huma si al carui suflet e pur si sincer. Cu toate ca imi voi baga amintirile in buzunar pentru a le avea aproape, mi-e teama sa nu le pierd, caci acolo, fara tine aproape de pielea mea, daca nici macar pozele si vorbele nu-mi vor ramane, incet, voi muri alaturi de toate visele mele si de iluziile noastre.