Toamna

Azi a fost ultima zi... ziua in care mi-am revazut amintirile din ultimii 4 ani in cateva ore, trecand prin fata ochilor mei precum diapozitivele vechi si prafuite. Ma holbam la anumite fete si nu imi venea sa cred ca au trecut lunile mai repede decat bate vantul pe timp de furtuna. Parca nici acum nu imi vine sa cred ca mai sunt doar cateva ore in care voi respira aerul uscat al Craiovei... Imi simt sufletul calm si trist, ma simt singura... prea singura ... Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea insa nu m-au ascultat decat frunzele. Nu imi pare rau insa nici bine. Azi am pus punct. Nu stiu daca acest punct incheie o fraza, o pagina sau un intreg caiet. Mi-am revazut peretii in care am meditat timp de 12 ani din viata, un sfert de zi, mereu... Mi-am vazut trecutul mai viu ca niciodata si l-am simtit atat de aproape incat puteam sa il ating si sa ma intorc... dar nu am vrut. Se spune ca a-ti lua la revedere de la cei dragi este cel mai greu insa eu nu mai am lacrimi sa plang, nu mai am inima ca sa ma doara ... am secat si abea reusesc sa schitez un zambet fals.

S-a terminat. E septembrie si ploua...