Cuvinte goale... ganduri....

Mi-am facut bagajele.... Un geamantan si un rucsac in care am ingramadit o viata intreaga... o copilarie, amintiri si lacrimi. Printre haine mi-am ascuns zambetele triste dar si sperantele si visele. Ma duc undeva unde ploua mereu si unde e intuneric insa nu conteaza pentru ca acolo sufletul meu se va putea lumina. Rucsacul imi sopteste ca asta e marea noastra aventura impreuna, ca si cum am urca pe munte, am dormi in cort si am face bezele la gratar. Parca simt mirosul dulce si aud cum paraie lemnele sub focul rosiatic.... Ma imaginez culegand zmeura pentru gem si urmarind fluturasii cum danseaza sub razele soarelui. De fapt o sa fiu in gara, asteptand trenul vietii... acela plin de prieteni si de distractie, fara opriri ca sa coboare cineva, doar cu urcari... cantece si voie buna. Necunoscutul cand eram mica, ma speria insa acum ma lasa rece. Nu stiu daca lipsa entuziasmului este normala sau se datoreaza lipsei unei persoane cu care sa o impartasesc, persoana care isi dorea aceasta aventura a mea, mai mult decat mine.... insa stiu ca exista optimism si ambitie caci nu degeaba mi-am pus trecutul intr-o valiza mare si mov. O sa impartasesc un alt capitol din viata mea unei alte camere si de sarbatori, o sa vin nerabdatoare sa ii spun camerei mele cum este sora ei din Anglia, sa ii spun cum sunt peretii si ce secrete are ea... si sa ii ofer din caldura de acolo canapelei mele care va dormi singura timp de 3 luni. O sa imi strang ursuletul in brate si o sa ii povestesc ce dor mi-a fost de el si cat de greu e sa dorm fara sa il stiu in bratele mele.

O sa... o sa... o sa incerc sa ... o sa.... astept sa vin acasa de Craciun....