England, here I come

Mai putin de 2 saptamani pana la marea aventura a vietii mele. Acum, ca sunt acasa, ma gandeam la tine... inca nu am apucat sa te revad. Imi era dor de tine, dar tu esti departe.... Cercuri, triunghiuri, linii, forme geometrice amestecate pentru a-mi umple spatiul gol lasat de tine. Stateam si ma gandeam la toate momentele petrecute impreuna si la cum am lasat timpul sa imi fuga printre degetele de la picioare. Am calcat pe nisipul fierbinte si am uitat sa mai plec de acolo, iar tu ai mers inainte... fara sa privesti inapoi. Marea imi batea in ureche, stelele imi impleteau parul iar eu am ramas nepasatoare la sentimentele tale. Acum regret... regret cioburile, regret imaginile prafuite si urmele sterse de valurile naravase.... Ti-as spune sa indraznesti sa visezi din nou, sa indraznesti sa crezi si sa te intorci insa e in van, drumul meu este altul, nisipul meu va deveni mai gri, al tau va ramane galben. Pentru mine soarele va intra in nori aici, pentru a iesi in alta parte si nici macar gandurile si dorintele nu te vor mai putea ajunge, nu vor mai sti cum sa te atinga. Ma va ploua si va fi rece, imi va fi frig, imi va fi dor insa nu va mai conta caci timpul va sti cum sa ma invete sa privesc inainte printre norii de ploaie si cum sa caut stelele chiar daca afara e lumina. Ma voi pierde in noapte, pe strazi pustii, pentru a-ti gasi amintirea, pentru a-mi aduce aminte de vocea ta, de saruturile tale si de mangaierile fine. Ma voi aseza pe drum, pe asfaltul rece si imi voi imagina ca ma strangi in brate. Nu imi va mai fi frig si voi pretui clipele acelea.

La sfarsit ma voi ridica, imi voi lua hanoracul pe mine, si ma voi duce ... acasa...