Parfum de barbat

Ma intreb cati fraieri exista pe lumea asta care cred in dragostea adevarata... N-am idee, dar stiu ca eu sunt cea mai mare dintre ei. Multa vreme mi-a fos frica sa spun adevarul, sa spun ce simt. Inca imi e si probabil o sa treaca mult timp pana voi putea striga cu toata forta acele 2 cuvinte. Nu conteaza cui ii sunt adresate. Am fost odata indragostita asa cum vezi in filme, poate si "mai perfect"de atat. A fost prima mea dragoste, una pe care nici de-as ajunge cea mai mare scriitoare din lume nu o voi putea reda in cuvinte. Ce-a fost in sufletul meu si-a gasit undeva o pereche si oh doamne cum se mai potriveau... A fost o poveste unde nu era nevoie de poze ca sa pecetluiasca sentimentele, de vorbe care sa dovedeasca, privirea era mai mult decat suficienta. Dar poveastea noasta nu a avut un final ca acela din carti sau filme insa nu a fost nici drama. In realitate s-a terminat din motive oarecare care oricum nu au contat niciodata. In suflet va ramane mereu praful si umbra a ceea ce a fost caci astfel de happy endinguri nu exista, nu intr-un caz ca acesta. Nu ma astept sa se inteleaga acel gen de euforie caci mie mi-a luat 8 ani si jumatate sa imi dau seama ca de fapt ceea ce s-a intamplat a fost o minune, una pe care nu stiu cati oameni o patesc. Noi nu am avut nevoie de New York sau de valuri inspumate, noi nu am avut nevoie niciodata de nimic si totusi am avut totul insa atunci cand nu mai ai loc, arunci la gunoi. Nu imi pare rau ca undeva a fost scrisa si ultima fraza a povestii peste inimile noastre. Da, am fost fraiera ca am crezut in dragostea adevarata pentru ca daca nu credeam in ea, ma loveam de realitatea dura si m-ar fi durut. Nu am cum sa plang pentru ca m-am indragostit odata de mult si cu o sinceritate nuda si dezolanta spun ca sper ca acel lucru sa se repete. A iubi nu e tot una cu a simtii acea dragoste unica. Nu te indragostesti asa decat odata. Nu conteaza, eu sunt fraiera si cred in tot ce e imposibil. Mie visele mi se transforma in realitate tot timpul pentru ca lupt pentru ele. Poate ca pe tine, strain aparut in cel mai nepotrivit moment al vietii mele, nu o sa te iubesc niciodata cum l-am iubit pe el, dar sa fii sigur ca te iubesc asa cum vrei tu, asa cum simti tu ca trebuie sa fii iubit. De ce? Pentru ca eu stiu cum se face asta si nu m-a invatat nimeni, nu mi se intampla pentru ca asa vreau eu, ci pentru ca asa vrea viata si pentru ca asa vrei tu. Menirea mea e undeva mai presus de bunurile lumii palpabile, scop pe care nici un om nu o sa il inteleaga in afara de mine. Nu incerca sa aflii care, nu incerca sa ma intelegi pentru ca nu ai sa reusesti. Tu incearca sa privesti totul prin prisma realitatii si sa te bucuri de ce ai acum pentru ca nu va dura pe veci. Nu are cum... N-am fost niciodata persoana care sa traiasca in acelasi apartament toata viata mea. N-o sa ma schimb acum insa atunci cand imi place un loc, imi transform locuinta intr-un camin pentru putinul timp cat poposesc acolo. Acum m-am oprit sa ma odihnesc in casa ta. Nu te folosesc, nu imi bat joc, doar ca eu sunt altfel si vocea mea nu poate spune asa ceva. De aceea scriu. Pentru ca eu sunt altfel. Pentru ca eu sunt o persoana care nu are nimic in comun cu nimeni si pentru ca imi va fi mereu frica sa spun lucrurilor pe nume cu voce tare. Asta nu inseamna decat ca asa ma exprim eu cel mai sincer. Privindu-te in ochi e posibil sa mint, viata nu mi-a dat de ales... Insa cuvintele vor fi mereu ale mele, indiferent de ceea ce se intampla in spatele lor, pentru ca le pot manipula sa arate a exact ceea ce vreau eu sa arate. Ochii mei mint, cuvintele nu. Stiu e ciudat, si imi pare rau ca e asa. Dar nu pot sa fac nimic mai mult de atat. As fi vrut sa fi fost tu in locul aceluia cu miros de barbat ... Sa fi stiut ca ma intorc acasa unde ma asteapta caldura si lumina iubirii la care spera oricine. Pentru ca stiu ca tu esti capabil sa mi-o oferi. Insa eu nu o pot accepta in felul acesta, eu ma intorceam acasa si imi gaseam casa intr-un intuneric morbid si intr-un frig imaculat dar cu un trandafir rosu pe prag. Acum, cand ma intorc acasa e ca si cum m-as intoarce la locul crimei pentru ca de fapt si de drept, de aceea am plecat. Stii, tu nu ai nici o vina, asa trebuia sa se intample tot. AH, probabil deja te-ai pierdut pe drum. Nu conteaza... Nu-mi cere explicatii pentru ce a fost, pot doar sa spun ce este pentru ca pe viitor nu va fi, cel putin nu mult. Drumul meu e departe de tine, mult prea departe. Iar acum stiu ca pe tine te iubesc intr-un fel asa cum nu am iubit pe altii, nu il inteleg acum, o sa pricep probabil peste alti cativa ani buni de ce si cum. Dar te iubesc, asta e tot ce conteaza, nu?

Nu mi-a mai ramas decat un parfum de barbat si o ploaie rece ca de Anglia asa. Inchid ochii caci pleoapele imi atarna greu si ma prabusesc in pat. Te visez. Mi-e dor de tine...Te iubesc.