Clipe trecute, suflet parasit

Am avut totul si am dat cu piciorul mai rau ca intr-o minge de fotbal. Cu ura, cu ranchiuna... cu frica... Sa nu cumva sa iau decizia gresita. Nu conteaza cate greseli am facut pana in acel moment, nu vroiam sa o dau in bara insa am ales din nou optiunea gresita. As fi ajuns departe ... Probabil ca as putea sa incerc sa repar ce am stricat, insa nici un lucru reparat nu mai e nou. Nu mai vreau. Am obosit sa repar totul... Mi-am ales un alt curs al lucrurilor si sunt fericita insa alegerea mea ma duce departe de locul unde ma simt eu insami. Mi-a parut rau sa las in urma tot ce am iubit insa am vrut sa fug de probleme si am dat de altele, diferite, pe care stiu sa le rezolv insa nu vreau. Cu totii avem probleme, unele mai importante ca altele insa ce e aceea viata daca nu ai probleme. M-am obisnuit sa filozofez, sa ma pierd in lumea viselor fara sa ma abat de la realitate iar acum ca imi vad visele implinite ma cred personaj intr-o fantezie si ma simt ireala... Cei aproape 20 de ani mi-au permis sa devin o persoana care nu suporta banalitatile iar in cautarile mele catre momente perfecte am omis faptul ca viata oricum e diferita caci fiecare poveste are alt erou principal. Trebuia sa raman la ce am avut insa acum ca sunt aici, ma uit cu nostalgie catre ceea ce am fost si ce am avut. N-am sa ma las coplesita de amintiri si am sa incerc sa ma schimb pentru ca azi mi s-a pus o intrebare care m-a pus pe ganduri: ai fi in stare sa renunti la anumite lucruri pentru un job solicitant dar pe placul tau? Si am raspuns ca da, pentru ca muncesti pentru tine, pentru viitorul tau care deseori inseamna o familie si copii. Un lucru pe atat pe banal pe cat de unic si de original.

Daca mi s-ar cere sa renunt la tot ce am acum, sa renunt la a mai cauta glorie si succes in favoarea a ceea ce am lasat in urma, as spune nu insa as vrea sa am curaj sa pot spune da. Viata e mai mult decat ratiune, viata e un cuvant pe care intelepciunea nu il poate explica. Ea se simte. Si atunci ma intorc cu sufletul trist la vechea mea zicala: o viata de compromisuri pentru o secunda perfecta, acea secunda perfecta pe care am visat-o si am scapat-o printre degete.