Fie ca e vorba de o carte, un peisaj sau un miros de mancare calda, in sfarsit mi-am dat seama ca nu sunt acasa caci nu, casa mea nu va fi niciodata aici, sau altundeva, decat la mama acasa... Acolo unde peste o luna voi scrie de miros de sarmale, colinde si verdele bradului de Craciun. Desi de la masa cea bogata va lipsi ceva fara de care fericirea nu va fi completa, nu conteaza, voi fi acasa de sarbatori.... Cred si sper ca voi fi mereu acasa de Craciun. Am in fata o America plina de oportunitati, am in fata o Anglie ploioasa si plina de surprize si mai am in fata un drum care pe zi ce trece se distanteaza tot mai mult de acasa... Prieteni e un cuvant ce atarna greu in viata si pe zi ce trece constat ca apar toti mai multi oameni care vor sa fie numiti sub acest cuvant. Prieteni... ii am? I-am avut vreodata? Si daca da, mai sunt? Stiu ca intotdeauna voi avea prieteni acasa... pentru ca persoanele cu care am impartit 18 ani, copilarie si adolescenta deopotriva, nu vor uita ca am crescut impreuna. Am noi cunostiinte aici, si poate ca intr-o zi vor fi si ei prieteni vechi, uitati sau poate nu. Nu conteaza caci ei nu fac parte din peisajul de acasa... Uneori mi se face dor de tot ce am lasat in urma, alteori imi urasc trecutul si as vrea sa il sterg cu buretele doar ca aici nu gasesc bureti. Parca imi e dor de geamul cu priveliste gri si frunze multe decat un deal insorit, catedrala case si masini. Mi se pare uneori ca agitatia din fata ochilor mei e prea mult pentru oboseala pe care o resimt.
Oare imi va fi dor si maine de acasa? Ce inseamna de fapt acasa ? Un cuvant care ieri a insemnat mult, azi imi provoaca sentimente si nostalgie iar maine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu