Schimbari

Am o mica problema cu inceputurile de obicei... insa stiu sigur ca azi e o zi nu tocmai fericita... In timp ce altii isi serbeaza zilele de nastere sau de nume, eu imi aduc aminte de petrecerea din fiecare an cu ocazia aniversarii tatalui meu. Nu mai. Stop. Au trecut aproape 6 luni, repede, mai repede decat vantul. 6 luni in care am si plans dar am si ras, m-am uitat catre viitor si am rememorat trecutul. 3 luni s-au petrecut in Anglia, departe de realitate... mai mult singura, insa mai linistita. Ultima luna, sarbatorile... in Romania.

Stau si ma gandesc cate se vor mai schimba in urmatoarele 6 luni. Am cunoscut pe cineva, cineva care sunt aproape convinsa ca ma va sustine si nu ma va lasa atunci cand voi avea nevoie de el. Si eu voi fi acolo pentru el, macar in gand daca nu si fizic. Nu stiu sigur daca va merge, insa timpul in care am suspinat si eram mereu ingandurata caci nu aveam o pereche de ochi care sa ii priveasca adanc pe ai mei s-a terminat. De data asta nu am schimbat doar culoarea parului. Nu stiu. Nu stiu nimic...

Insa odata cu noul an mi-am deschis aripile, am prins curaj sa zbor din nou. Am visat. Am reusit....