marți, 8 decembrie 2009

Prezent sau/si viitor

A venit iar Craciunul... De fapt bate la usa. Pe site-urile cu vreme se anunta ninsoare si mai sunt doar 2 zile pana plec acasa. Lumea mea cea noua e plina de lucruri frumoase, fara timp liber si cu implinirea constanta a tuturor viselor. Da, ma duc in America, da, o sa am parte de sarbatori minunate, da, mi-am terminat proiectele pentru acest semestru. Ma uit pe geam si vad beculete, aud colinde, simt miros de sarmale si de cozonac. Oh, doame... cat de puternic pot sa simt viata clocotind prin vene!! Nu stiu daca am mai spus asta dar ma simt cu adevarat fericita. Am o groaza de prieteni mai buni sau mai putin buni, dar sunt acolo pentru mine de fiecare data cand strig dupa ajutor. Desi m-am rupt de o parte din lume si am acum universul meu, ma simt linistita... Abea astept sa dorm in avion si cand ma trezesc sa asculd Europa Fm, sa fumez o tigare, sa imi pup a mea mama draga si sa respir aer de Romania. Sa respir singurul aer care apartine atat trecutului cat si prezentului si viitorului. Sa fiu iar in locuri pline cu amintiri pentru ca apoi sa le spun iar pe curand si sa imi reiau rutina aici.

Hm... imi aduc aminte de oameni si oameni, de vorbele lor, de gesturile lor si de sentimentele mele. Imi aduc aminte de cantece, de jocuri, de reactii si ma gandesc cu ce am gresit sa le traiesc sau mai bine spus, ce am facut sa merit un cadou in sensul bun de asemenea proportii. Nu conteaza daca au fost amintiri triste sau euforice, pentru ca viata mea este intreaga cu tot cu ce ea si nu pot sa nu o iubesc. Nu mai stiu sa spun daca cerul e albastru sau negru, nu imi aduc aminte exact cum era acum un an sau acum 5 ani. Stiu doar ca ceea ce numeam un drum frumos cu flori, copaci, masini sau fie si o simpla clasica strada, azi e inchisa, fie parasita fie stricata. Pentru ca azi acelasi drum s-a mutat odata cu mine, doar ca aici inca nu m-am hotarat ce adjective sa ii adaug. Drumul cel nou nu poate fi numit strada pentru ca nu are sentimente, sau nu stie cum sa le obtina momentan. Oamenii de aici nu sunt exact oameni, sunt doar fete, fete care se uita, fete care nu raman niciodata in istorie si cu care nu te mai intalnesti in viitor. Desi diferita, poate buna, poate frumoasa, poate chiar fericita, experienta de aici inca nu are eticheta.
The greatest thing you'll ever learn is to love and be loved in return...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu