Am ajuns acasa.... in zapada la propriu.... Ninge, si ninge atat de magic. Nici in basme nu e atat de frumos ca acum in Craiova. Dar doar orasul e frumos... E cald in casa, de la caldura din calorifere. si rece in suflet. Gheata chiar. Gheata pe maini, ochii obositi si tristi, parul ud si inima cioburi. Mi-era dor, dor doar sa revad nu sa si retraiesc. mai bine ramaneam acolo sau poate nu. nu stiu. imi e bine. dar totusi nu imi e atat de bine. vreau craciunul pentru ca e frumos sau vreau doar sa treaca. nici asta nu stiu. am rochie de revelion si nu- mi pasa. de ce. nu stiu. brad, beteala, colinde, obicei, rutina. o viata plina de rutina. Imi e dor de dragostea aceea pasionala, plina de surprize, fara certuri, cu zambete pe buze si un bulgare de zapada care sa topeasca sufletele impreuna.
Nu. ba da. de ce. cand, acum. maine. niciodata. mereu. cuvinte aiurea. iar imi e dor.
vreau sa mananc cozonac si sa schiez. vreau bani. vreau in america. nu vreau nimic. M-am saturat. pun punct.
Dragostea e ca o salata, dragostea e tot si nimic. Eu sunt nimeni de nicaieri ingropata in mormanul de zapada din fata blocului, adormita cu un turture sclipitor in mana si cu un diamant in loc de inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu