Schimbari

Am o mica problema cu inceputurile de obicei... insa stiu sigur ca azi e o zi nu tocmai fericita... In timp ce altii isi serbeaza zilele de nastere sau de nume, eu imi aduc aminte de petrecerea din fiecare an cu ocazia aniversarii tatalui meu. Nu mai. Stop. Au trecut aproape 6 luni, repede, mai repede decat vantul. 6 luni in care am si plans dar am si ras, m-am uitat catre viitor si am rememorat trecutul. 3 luni s-au petrecut in Anglia, departe de realitate... mai mult singura, insa mai linistita. Ultima luna, sarbatorile... in Romania.

Stau si ma gandesc cate se vor mai schimba in urmatoarele 6 luni. Am cunoscut pe cineva, cineva care sunt aproape convinsa ca ma va sustine si nu ma va lasa atunci cand voi avea nevoie de el. Si eu voi fi acolo pentru el, macar in gand daca nu si fizic. Nu stiu sigur daca va merge, insa timpul in care am suspinat si eram mereu ingandurata caci nu aveam o pereche de ochi care sa ii priveasca adanc pe ai mei s-a terminat. De data asta nu am schimbat doar culoarea parului. Nu stiu. Nu stiu nimic...

Insa odata cu noul an mi-am deschis aripile, am prins curaj sa zbor din nou. Am visat. Am reusit....

Alte cuvinte, un al 19 -lea inceput...

Iata-ne intrand intr-o noua decada... 2010... Momentan sunt in Romania, sau cel putin asa cred. Imi aduc aminte de articole anterioare in care descriam senzatiile cand ridicam privirea sa ma uit pe geam. Acum nu mai vad nici macar geamul, vad doar o reflexie a imaginilor mele din Anglia. Pot sa spun ca 2009 m-a schimbat enorm de mult, insa ma asteptam. Totul a fost previzibil si cred ca in sfarsit m-am cam saturat sa imi planific viitorul insa sunt prea dependenta de ideea de a controla tot incat nu o sa renunt curand. Nu stiu daca am ramas cu amintiri sau daca traiesc in prezent ori pentru viitor. Ciudat... toata siguranta mea din anii anteriori s-a transformat intr-un mare nu stiu ori de cate ori implica ceva putin mai serios decat o ploaie rece de iarna. Am racit, nici macar vremea de "acasa" nu-mi prinde bine. Tusesc atat de rau de parca as vrea sa scuip toata cenusa pe care am adunat-o in suflet in ultimii ani. Din nou am indoieli despre greutatea cuvantului prietenie insa stiu ca aici, desi nu mai e cald, voi fi mereu primita cu bratele deschise. Daca as fi arhitect probabil ca mi-as desena viitorul insa nu pot decat sa imi folosesc imaginatia si vointa pentru a lupta in idea ca acel desen exista si poate fi construit si in realitate. Fie ca ma voi lasa purtata de vant pana in America, fie ca vaslesc prin gropile pline cu apa si namol din Romania, fie ca admir curcubeul pe geamul din acel loc mistic numit Canterbury, eu voi ramane aceeasi. O visatoare.... care si-a ratat viata datorita greselilor si totusi a trait fiecare clipa cum a stiut ea mai bine. Carpe diem! si un gram de nebunie puteai vedea clar in privirea ei acum ceva timp. A ramas o cana plina cu responsabilitate, paharul de sampanie pe care sa le bei la masa si sticla plina cu aventura cu care dormi noapte de noapte langa pat sa nu iti fie sete. De la manelele din clasa a 6-a, peste house si hip hop, lista de melodii se opreste in fiecare zi la ceea ce numim oldies, 80-90, folk si rock ... Lucruri care inseamna ceva, cuvinte care cantaresc ani, amintiri si poze. Poate nu e tocmai ce ai asculta cand ai chef de dans, insa este fix muzica sufletului ei si a prietenilor cu care inca mai iese in oras. S-a simtit iubita cum poate nu a mai fost de mult de aceste sarbatori intrucat au fost persoane care i-au dus lipsa si nu le-a fost frica sa o recunoasca. S-a simtit protejata, avand mereu o pereche de brate imprejurul ei, o bere pe masa, tigarea in scrumiera, melodia in boxe, gasca la masa, voia buna in inima si zambetul pe buze. Distractia a fost ca un drog in ultimele 2 saptamani pentru ca acum sa transpire si sa tuseasca tot ce a fost rau in urma ei. E gata sa inceapa un alt an, sa lupte pentru ceea ce isi doreste si sa zboare tot mai sus, aproape de cer.

Inchide ochii, deschide-ti aripile, licurici indragostit de noapte...

Vulturul si analiza gandurilor

Titlul acestui blog... inimi frante... refacute si facute cioburi din nou si din nou... la infinit... Toate cele au format experiente care invata, care devin trecut, motiv bun de studiu asupra greselilor - o academie. Amintiri si evenimente, cuvinte sau gesturi si reactii, toate au fost motive sa analizezi ce se intampla cu tine, cu viata ta, cu sufletul tau. Te-ai gandit macar o data sa te asezi o clipa, sa inchizi ochii, si sa te imaginezi in cel mai furmos loc de pe pamant, alaturi de cea mai importanta persoana din viata ta? Incearca acum.... si astfel ai avut parte de o secunda de perfectiune complet reala si in acelasi timp ai luat o pauza, o gura de aer si esti gata sa o iei de la inceput, sa dai cu viata de pereti pentru ca inainte sa te bagi in pat sa o maturi de pe jos si sa o pui pe un platou caci e scumpa, speciala si o iubesti. Picteaza cu genele, viseaza cu mainile, fa absolut orice te va transforma intr-un om fericit. Zambeste!

AM fost prin multe locuri ce mi-au oferit emotii si senzatii extreme. Am vazut locuri care m-au extaziat, am ascultat muzica, am facut poze, am fost fericita alaturi de familia mea. Ma intorceam mereu in Romania sa plang. Am plecat pe o insula, sa locuiesc acolo, singura, plina de curaj. Zambesc si acum cand ma gandesc la singurul gram de nebunie, vinovat de tot ceea ce a insemnat iesit din limite din viata mea... Ma intorc iar in Romania, dar nu mai plang. Nu plang pentru ca sunt fericita. Singura sau nu, alaturi de prieteni sau nu, viata mea e perfecta. Ma doare uneori iar urmele de sange sunt evidente prin cuvinte lasate pe pagini de internet in vazul altora. Nu caut mila sau compatimire, nu caut admiratie pentru puterea mea, nu caut nici respect sau intelegere. Scopul acestor suflere parasite este sa demonstreze altora ca in ciuda a tot ceea ce pare sau este dificil in drumul nostru, viata are pahare de sampanie, caviar si costume de firma la petreceri de lux. Dar nu uita ca limuzina e inchiriata doar pana la miezul noptii. Depasesti limitele imaginabilului si te intorci acasa intr-o Dacie.

Nu stiu sa spun cuvinte filozofice, eu nu am studiat ce au spus oamenii destepti acum nu stiu cati ani, poate ca nici nu stiu exact ce este aceea filozofie, dar o inteleg. Si pentru a avea o viziune larga asupra orizonturilor negre si furtunoase trebuie sa simti prin propria piele soarele din spatele lor. In acel moment, ud fleasca de la ploaie, vei simti atingerea razelor calde de soare. Nu uita, inchide ochii, tu esti universul!

Zboara, vultur negru si impunator!! Zboara peste mari si tari, viseaza, intinde-ti aripile...

punct virgula si nimic.

Unde si cum? cand si de ce? ce e asta? de ma intreb? de ce nu scriu? unde... de ce? bagami-as... nu stiu.

Am ajuns acasa.... in zapada la propriu.... Ninge, si ninge atat de magic. Nici in basme nu e atat de frumos ca acum in Craiova. Dar doar orasul e frumos... E cald in casa, de la caldura din calorifere. si rece in suflet. Gheata chiar. Gheata pe maini, ochii obositi si tristi, parul ud si inima cioburi. Mi-era dor, dor doar sa revad nu sa si retraiesc. mai bine ramaneam acolo sau poate nu. nu stiu. imi e bine. dar totusi nu imi e atat de bine. vreau craciunul pentru ca e frumos sau vreau doar sa treaca. nici asta nu stiu. am rochie de revelion si nu- mi pasa. de ce. nu stiu. brad, beteala, colinde, obicei, rutina. o viata plina de rutina. Imi e dor de dragostea aceea pasionala, plina de surprize, fara certuri, cu zambete pe buze si un bulgare de zapada care sa topeasca sufletele impreuna.

Nu. ba da. de ce. cand, acum. maine. niciodata. mereu. cuvinte aiurea. iar imi e dor.

vreau sa mananc cozonac si sa schiez. vreau bani. vreau in america. nu vreau nimic. M-am saturat. pun punct.

Dragostea e ca o salata, dragostea e tot si nimic. Eu sunt nimeni de nicaieri ingropata in mormanul de zapada din fata blocului, adormita cu un turture sclipitor in mana si cu un diamant in loc de inima.

Prezent sau/si viitor

A venit iar Craciunul... De fapt bate la usa. Pe site-urile cu vreme se anunta ninsoare si mai sunt doar 2 zile pana plec acasa. Lumea mea cea noua e plina de lucruri frumoase, fara timp liber si cu implinirea constanta a tuturor viselor. Da, ma duc in America, da, o sa am parte de sarbatori minunate, da, mi-am terminat proiectele pentru acest semestru. Ma uit pe geam si vad beculete, aud colinde, simt miros de sarmale si de cozonac. Oh, doame... cat de puternic pot sa simt viata clocotind prin vene!! Nu stiu daca am mai spus asta dar ma simt cu adevarat fericita. Am o groaza de prieteni mai buni sau mai putin buni, dar sunt acolo pentru mine de fiecare data cand strig dupa ajutor. Desi m-am rupt de o parte din lume si am acum universul meu, ma simt linistita... Abea astept sa dorm in avion si cand ma trezesc sa asculd Europa Fm, sa fumez o tigare, sa imi pup a mea mama draga si sa respir aer de Romania. Sa respir singurul aer care apartine atat trecutului cat si prezentului si viitorului. Sa fiu iar in locuri pline cu amintiri pentru ca apoi sa le spun iar pe curand si sa imi reiau rutina aici.

Hm... imi aduc aminte de oameni si oameni, de vorbele lor, de gesturile lor si de sentimentele mele. Imi aduc aminte de cantece, de jocuri, de reactii si ma gandesc cu ce am gresit sa le traiesc sau mai bine spus, ce am facut sa merit un cadou in sensul bun de asemenea proportii. Nu conteaza daca au fost amintiri triste sau euforice, pentru ca viata mea este intreaga cu tot cu ce ea si nu pot sa nu o iubesc. Nu mai stiu sa spun daca cerul e albastru sau negru, nu imi aduc aminte exact cum era acum un an sau acum 5 ani. Stiu doar ca ceea ce numeam un drum frumos cu flori, copaci, masini sau fie si o simpla clasica strada, azi e inchisa, fie parasita fie stricata. Pentru ca azi acelasi drum s-a mutat odata cu mine, doar ca aici inca nu m-am hotarat ce adjective sa ii adaug. Drumul cel nou nu poate fi numit strada pentru ca nu are sentimente, sau nu stie cum sa le obtina momentan. Oamenii de aici nu sunt exact oameni, sunt doar fete, fete care se uita, fete care nu raman niciodata in istorie si cu care nu te mai intalnesti in viitor. Desi diferita, poate buna, poate frumoasa, poate chiar fericita, experienta de aici inca nu are eticheta.

The greatest thing you'll ever learn is to love and be loved in return...