EYP experience

We’re all in the train of love, aaaaa, we’re all in the train of love, aaaa, we’re all in the train of fantasy, we’re all in the train of love. E o dupamiaza insorita de duminica iar trenul merge molcom odata cu fuga razelor inspre apusul melancolic. Soarele e trist, e trist caci din Eforie Sud a plecat un grup de 80 de tineri zgomotosi spre casele lor. Fusesera intr-o sesiune de team building si commettee work in EYP – European Youth Parliment timp de 3 zile, zile care desi au fost extraordinar de obositoare au avut strecurate intre activitati clipe de pura perfectiune. Rasete ironice, zambete iubitoare, fete aiurite si voci galagioase intr-un amalgam de idei si perceptii despre teme de actualitate care au creat legaturi si experiente de neuitat. In prima zi, plini de emotii dar cu o energie radianta ajungem in Tabara Internationala Eforie Sud, unde ne primeste Mihnea. Peisajele fug prin fata ochilor mei precum amintirile de ieri si alarteri… Ne cazam dupa care fugin spre mare…. Marea…. Albastra, infinita, limpede si frumoasa…. AH, marea !!!! Fericiti cei ai caror ochi au privilegiul de a se bucura de unduirea suava a valurilor ei. Vine o zi cand iti doresti cu o pofta hamesita de dureri sa iti incarci sufletul cu zgomotul si energia marii, cu imaginea ei de eternitate dar si cu cea de efemeritate a valurilor. O zi ca asta cand, in ciuda tuturor nefericitelor momente care te inconjoara esti linistit, esti indragostit de farmecul unei ape, unei transparente colorate. In Constanta era umbrita de cativa nori fugitivi, era furioasa pe ei ca nu vor sa o lase sa straluceasca in bataia soarelui de inceput de mai, era manioasa ca o deranjam dar totusi placut impresionata de admiratia noastra pentru ea. Inapoi in tabara, incep usor usor sa vina si organizatorii si chair-ii, vine si Shamal, presedintele acestei regionale. Lucrurile incep sa capete un aer de seriozitate europeana de care te lovesti doar la stiri pe Realitatea insa atosfera este perfecta pentru tinerii inovatori. Odata cu lasarea intunericului eu face cunostiinta cu Radu Simionescu fata in fata, cu Viorel si Claudia care sunt foarte sociabili si deschisi. ma simt extraordinar de bine intre straini pentru ca vorbesc cu ei ca si cum m-ar cunoaste. ma simt eu insami, libera sa-mi sustin perceptiile fara sa fiu contrazisa, fara sa fiu marginalizata, libera sa discut de teme de actualitate cu oameni in cunostiinta de cauza fara sa intervina plictiseala cauzata de lipsa subiectelor de interes comun, independenta intr-un loc unde imaginatia conteaza enorm. Prima zi de activitati aduce zambete pe buze tuturor participantilor datorita jocurilor de teambuilding care se dovedesc a fi extraordinar de amuzante. Desi utilitatea lor o pricep doar cei care intradevar stiu sa munceasca in echipa, a sta in aer liber si a rade este relaxant iar coordonatorii par incantati ca au sansa sa cunoasca noi oameni, sa lege noi prietenii si cine stie, pe viitor poate sa isi intersecteze drumurile. Ada, cealalta coordonatoare a noastra este plina de energie si foarte implicata, este atat de incantata de delegatia noastra, de pasiunea din noi incat se simte ca intre cei mai buni prieteni ai ei sau cel putin mie asa mi s-a parut. Razele soarelui cad pe fetele tuturor celor prezenti acolo, luminandu-le chipurile si facandu-i sa radieze de emotie. Verdeata se bucura odata cu noi de acea zi de vineri iar pasarelele ne acompaniaza galsurile zglobii cu triluri primavaratice. Luand-o la goana cu « a big fat poney » , devenind personalitati sau chiar noi insine cu hartiute lipite pe frunte, sau creand un ingenios monstru de oameni delegatia noastra la sfarsitul zilei a fost multumita de intreaga organizare a orelor de teambuilding. Eu personal mai experimentasem astfel de activitati iar pacea si extrazul sufletesc pe care le simteam la sfarsit nu se pot compara nici cu cel mai frumos cadou. A fi coordonat de oameni apropiati de varsta, care stiu care iti sunt problemele, care au fost si ei ca tine, sau poate au aceleasi idei futuriste ca si tine inseamna a te simtii inteles, a te simtii in largul tau acolo unde, poate un adult ar fi dat gres. Indiferent ca era Viorel, omul cu picioare rapide si aparatul la gat, fie ca era doar Radu, vicele tuturor, fie ca era Silvia cea creata si non stop zambitoare, fie ca era Ada sau Claudia, Maria, Mihnea sau Lara, alaturi de Shamal, Tom, Laurie si Bela aceasta echipa a reusit sa ne ofere un weekend de vis in ciuda anumitor voci care s-au plans de prgram sau strictete, insa ei uitasera de ce erau acolo. Ei ne-au oferit sansa sa invatam sa ne coordonam, sa lucram ca o echipa solida pentru un interes comun, un obiectiv care poate fi atins daca toti isi pun mintea la contributie. La sfarsit am fost parlamentari pentru o zi, ne-am simtit importanti, tinand discururi si ni s-a permis sa ne spunem argumentat opiniile. Am facut poze de grup si la final, am lasat loc si la 203 lacrimi pe obraz caci a fost o experienta minunta patronata in intregime de mare… de acea mare atat de frumoasa, de eterna mare… Nu stiu ce vor face altii, dar eu, desi voi pleca din Romania, desi poate acum nu pot continua, voi reveni in activitatile EYP in cel mai scurt timp posibil caci astfel de experiente te formeaza ca om, te modeleaza si te invata sa fii mai inteligent, sa tintesti mai sus si iti ofera o mana de ajutor ca sa iti descoperi si sa iti pui in valoare potentialul. Cine stie, poate pe viitor reusim, o generatie galagioasa de tineri, sa schimba ceva in bine caci motto`ul acestei sesiuni a fost « IT’S YOUR FUTURE !! DARE TO CREATE ! DARE TO INOVATE ! »

Ziua amintirii

Azi e ziua amintirilor, un fir tesut de o groaza de poze, un amalgam de idei si cuvinte vechi, pierdute undeva in timp, lasate cu totul in urma... O zi in care parca simt nisipul de pe plaja fina a statiunii Olimpic Beach din Grecia, parca aud cum se spargea fiecare val la ore tarzii in noapte alaturi de un bun prieten din copilarie. Inca vad cum fumul albastru din tigara parcurge un traseu spiralat catre stelele de pe bolta neagra ca smoala. Inca imi aduc aminte discutiile din acea seara, inca simt gustul de tutun si mirosul de sare din atmosfera. Inca stau si visez la universul ideal, blocata undeva acolo, in amintire, retraind acele momente de magie pura. Imi aduc aminte de plimbarile pe faleza, de aglomeratia din magazinele din imprejurimi, de lumina de la bijuteriile expuse in vitrine, de eleganta hainelor de blana, de mirosul de porumb copt si de fericirea turistilor. E frumos la mare, e soare, e cald, e un concediu relaxant ziua si agitat noaptea cand cluburile iti fac sangele sa clocoteasca in vene, iti provoaca sufletul sa exploreze cele mai inalte culmi ale extazului. Infinitatea marii ma inspira, ma facea sa imi alung gandurile rele si sa iert, sa uit ceea ce trebuia uitat, sa ma bucur de unele din putinele momente cand inima iti e sincer fericita pentru ca valurile o iubesc. Azi e ziua cand orice poza provoaca un zambet nostalgic, orice melodie are o eticheta a unui anumit loc si a unei anumite persoane pentru ca stiu ca voi lasa toate acestea in urma intr-o zi, voi uita sa imi amintesc, voi uita sa visez cum o faceam atunci, voi uita sa ma sperii de valuri si sa plang de fericire cand revad marea.... Nu voi mai revedea nici imaginile legate de el caci ma vor durea, nu voi mai stii sa ii pronunt numele, nu voi mai avea curajul sa ii scriu, nu voi mai putea face nimic si poate pentru prima data trecutul va ramane in trecut si prezentul se va proiecta in viitor precum o cascada de vitalitate si culoare. E pacat ca trebuie sa las prada timpului atatea lucruri si bune si rele, insa pentru a merge mai departe uneori e nevoie de lacrimi si sa arunc acea carte cu coperti de piele rosie, cu pete de sange si praf de stele, cu atatea randuri scrise caligrafic si un morman de poze vechi.

Tot si o secunda

vine o zi in care nici macar nu poti sa scrii cu litere mari la inceputul propozitiilor, o zi in care ai in fata o intersectie din care pleaca enorm de multe drumuri si stai si te intrebi incotro... o zi in care nu stii sa faci diferenta intre un capat al strazii sau altul, pur si simplu mergi orbeste pe orice trotuar iti apare in fara ochilor. te opresti si vorbesti cu oameni si oameni dar nu retii nimic din ceea ce spun ei, nu le retii nici macar fetele pentru ca se intampla ceva cu tine. uneori stai si iti petreci serile de sambata vorbind cu straini pe chat sau mancanc napolitane cu cocos dar stii bine ca nu conteaza pentru ca maine nu va mai fi la fel. in nici o alta seara nu vei mai manca din acea punga de naty si nici nu vei mai vorbi aceleasi lucruri cu necunoscutii. uneori acest tip de situatii se intampla cu un anumit motiv si tu stii doarte bine ca ti se datoreaza lacrimii de azi-dimineata. acea lacrima strecurata pe ascuns intr-un grup de prieteni la auzul unor cuvinte care te-au miscat profund, anumite cuvinte legate in mod evident de el... cum ca el nu te poate intelege, nu poate sa realizeze ca esti prea buna pentru el, cum ca tu esti vinovata ca nu uiti. si ce? abureli... praf de cuvinte, nisip si orice se poate imprastia.... inclusiv sentimentele mele. simt ca le pierd odata cu bataia lenta a vantului si doare. vreau sa plec odata si odata in anglia, intr-o tara mai sobra decat sufletul meu dar macar acolo o pot lua de la inceput. suna dramatic nu? nu obisnuiam sa fiu asa, dar din cand in cand mai cazi in balta de ieri seara si te lovesti. asta am patit eu azi, m`am impiedicat dar maine o sa am haine curate si acelasi zambet pe buze...

One special decision...

Have you ever wondered if life could be perfect? I am sure you dreamed about it, you wish that dream became real but you also know that most idealistic dreams do not come true. This is because dreams make you happy and a smile is always putting a drop of light in your day.
Do you really believe yourself when you say that time solves everything? I do not. Time is a medicine but not a cure and yes, it can let memories hide into dust but it will not kill them. So do not take this pill in order to get rid of sorrow because all you will receive will be a slow torture of your soul.
Time is the rite of passage in our lives and neither the mortality nor the endings will destroy its charm and eternity. It is the gateway to heaven, to hell and to humanity, is the open hand that sustains the sky.
Time is sublime, it can develop a world of a false perception of perfection, the real perfection or it can darken the entire universe. Some might say it is because the curse of happening in each one’s life but personally, I like to say that time offers the right explanation of a veridical reality. Perfection can not be define as concrete, and usually it is said that is untouchable but it all depends of the perspective so if you see the world like water in a shiny glass the view is quite simple: water can be clean so perfect or dirty so imperfect but isn’t it still water? That unique substance that maintains life? So that water is perfect. But what has time to do with this explanation? Well time, cannot affect water, it can let the nature do her role, by adding impurities in the transparent liquid but it will not change the initial substance. So it can or not affect thing, depending only on your way of seeing the curse of normal flow of hours, of existence.
Do not philosophize the abstract or concrete notions, words because what you will succeed will be a fake and the original masterpiece will still remain hidden because “time” is one of the millions words that have both millions of means and none explanation that are able to prove something to your rotten heart and mind.

1 mai

Ring Costinesti, cei mai tari DJ din Romania si o atmosfera tipica zilelor toride de vara cand abea daca aveai loc sa dansezi. Suna ideal pentru o seara de distractie la cote maxime, de joc al picioarelor intr-un ritm ametitor, un cocktail in 4 culori si o pereche de brate intre care sa dansezi. O noapte in care ritmurile muzicii sa iti patrunda adanc in sange si sa te faca sa vibrezi intr-un mod in care nu ai mai simtit vreodata, o noapte in care basul sa te imbete de euforie incat sa vrei sa te misti pe melodii urcat pe stele. Fustite scurte, barbati ai caror pectorali ies prin tricou, fluiere la unison, maieute decoltate, un strop de adrenalina, un strop de alcool, o tigare, tocuri si multa multa distractie fac o noapte de 1 mai extraordinar de reusita. In nebunia asta era el, la fel de atragator, la fel de chipes si cu aceiasi ochi ametitor de sinceri. Dansa cu o fata, blonda si frumoasa insa nu era multumit, nu, nu era. Cea pe care o purta in inima era la 3 m de el, cu un altul de mana si parea fericita, parea ca gusta cu toata pofta posibila amtosfera calduroasa a discotecii. Isi dorea sa o fi tinut pe ea de mana, sa fi mers apoi cu ea pe plaja sa vada rasaritul impreuna, sa se bucure la maxim de aceasta zi atat de speciala si tocmai cand isi imagina cum s-ar fi incheiat seara cerul incepe sa cerne picaturi reci de ploaie. Fata de langa el fuge, dispare, se evapora ca apa iar ea... acea ea ramane langa el. Ar fi plecat si ea odata cu toti ceilalti dar el parea ceva mai protector decat un acoperis, atat de protector incat se ascunde in bratele lui. Dupa o noapte de agonie erau impreuna insa nu mai era distractie. Pleaca... merg agale prin ploaia rece, prin noaptea neagra pe plaja... asculta marea, admira valurile si gradoarea infinitei mari, dupa care se retrag in camerele lor, la caldura, sub dusul fierbinte si sub aripa plapumitei pufoase. Un 1 mai cu adevarat diferit, misterios, ale carui poze vor dainui multi ani in albumele celor doi.