Academia Inimilor Frante

O vorba buna

2010-04-13T01:46:00.002+03:00

Vine o vreme cand privesti inapoi. Regreti? Eu ti-as propune sa nu... caci trecutul e trecut, oricat te-ar putea influenta el. Uite-te la tine, ai prieteni, esti inconjurat de oameni si oameni, unii se cred prieteni si isi bat joc pe la spate, altii au curaj si iti infig cutitul direct in inima si undeva la sfarsit raman cei care iti sunt aproape. Cei care se uita la tine in ciuda defectelor tale si au mereu o vorba buna la indemana atunci cand tie iti e greu. Sunt anumite persoane care nu trebuie sa te inteleaga pentru a-ti oferi prietenia lor neconditionata, oameni pentru care o melodie inseamna o jumatate e an de viata, si pentru care un zambet sincer valoreaza mai mult decat o bere cu prietenii. Desi credeam a fi invatat suficiente cat sa stiu in cine sa am increde si in cine nu, ma insel de fiecare data... si asta pentru ca uit sa iau in calcul ca oamenii se schimba. Daca as lua asta in calcul, as ramane singura. Nu mai are rost sa plangi... Pentru ca si atunci cand plangi se gaseste un strain care te va face sa razi si sa zambesti larg, cu toate ca sufletul tau e trist. Iar senzatia e incredibila pentru ca realizezi ca un om, ce abea te cunoaste, iti ofera caldura, liniste si o mana de ajutor atunci cand totusi nu strigi dupa el, dar se vede ca ai nevoie. Fericiti cei ce au parte de astfel de oamenii in calea lor.

Mister

2010-03-24T05:00:00.002+02:00

Sunt anumite lucruri care nu pot fi explicate in cuvinte asa cum sunt anumite trairi sau sentimente. Dupa un timp te inveti cu ele si nu mai cauti explicatie pentru ca ai impresia ca le cunosti. Nu le sti rostul, doar ca te-ai obisnuit cu ele in viata ta. Atunci ele fac parte din tine, te completeaza si in loc sa incerci sa le atribui o semnificatie, preferi sa inventezi una, care iti e ceva mai la indemana. Unii oameni te cunosc, si isi dau seama ca ascunzi ceva, ca minti despre un anumit lucru care li se pare lor anormal, dar nu pot dovedi asta nimanui, poate nici macar lor insisi. Ce e de facut? Nu am sa spun ca situatia seamana cu un film cu detectivi, pentru ca nu e asa, e viata, nu e cinematografie. Da, e adevarat ca unele filme te inspira si altele iti ofera raspunsurile pe care le cauti, chiar daca nu stii caror intrebari sa le asociezi. Cu fiecare zi inveti ceva nou si diferit dar uneori ajungi in punctul in care nu mai intelegi nimic din complexitatea existentei tale si vrei sa te duci acasa la mama. Sa fugi, n-ar fi prima data cand faci asta. De ce? Intram in ciclu infinit. Acelasi par ca si in ziua cand am pasit pe portile liceului, aceiasi ochi ca atunci cand aveam 11 ani si totusi aparentele sunt false. Incearca sa dezlegi o integrama, apoi un puzzle, apoi labiritul si mai tarziu, dupa ce faci o facultate in care combini cumva psihologia cu tehnicile detective, iti ofer sansa sa incerci sa iti deslusesti propriul mister. Vei fi uimit de final.

Tot ce pot sa spun e ca solutia tine de cuvinte. Gandeste-te la Saw si la ... final. Pricepi? Daca ta, iti ofer medalia mea de geniu, daca nu, mai citeste odata randurile de mai sus. Si totusi, ia spune-mi, care e concluzia, fraiere?

Te uiti la tine, ma uit la mine, ma uit la tine, te uiti la mine. Da, esti tot tu, tu esti vinovatul. Mereu vei fi, dar incearca sa te prinzi si de ce. Eu sunt doar unealta cu care iti atingi scopurile, eu sunt cuvintele.

O alta dimensiune

2010-03-12T05:12:00.003+02:00

M-am lasat purtata de adierile vantului... L-am ascultand cantand din sitar. Suna a balada, ma simteam linistita, odihnita. Am plecat capul si am inchis ochii. Am patruns intr-o alta dimensiune, undeva unde nu exista rautate umana si realitate izbitor de ucigatoare. M-am pierdut printre firele de nisip, m-am evaporat in aer, m-am lasat leganata in acordurile norilor si am zburat. Insa nici un vis nu are decat nucleu de iluzie, are contur de realitate. Si atunci am cazut. Am deschis ochii si m-am uitat speriata in jur. Eram tot acolo, undeva la facultate pe o insula. Dar nimicinicia umana se evaporase, devenise universala. Sufletul meu devenise inexistent, sau mai bine spus inchegat in susurul timpului. Ochii imi erau rosii. Se pare ca plangeam. Scena era grandioasa, pictata in culori reci, de iarna. Era un gri apasator, morbid. Dar ochii ei stravezii vedeau primavara. Asflatul uscat si vechi devenise covor de sperante. Fetele obosite ale strainilor emanau stropi de euforie. Puteai gusta libertatea. AH! Ce clipe...

Si m-am trezit din nou, cu buzele uscate. Imi fusese sete. Sete de rutina, sete de stres extaziant, sete de viata. Imi simteam buzele calde, afara era frig. Dragostea lor era catre infinit, catre atingerea suava a buzelor lui carnoase, catre sudoarea si masculinitatea lui. Visam, pentru a treia oara, si ma simteam partasa in povestea stelelor. Era suava, miscatoare, plina, perfecta. M-am lasat prada realitatii vii a dorintelor, am inchis ochii.

Am adormit. Cand m-am trezit afara ploua, iar el ma tinea strans in brate. El inca dormea.

Nebunie

2010-03-08T17:25:00.001+02:00

Ma inec in razele soarelui

si orbesc de la lumina lor,

calcand timida

pe fruntea calda a pamantului.

Imi ard talpile,

ma simt ca in iad, iar

sudoarea-mi zgarie adanc tamplele

incat simt ca surzesc,

innebunesc....

Ma topesc in albastrul cerului

si-mi-e cald de prea mult haos.

Ma descompun in umbra vantului

ce bate manios de bland

si-mi pierd simturile

in verdele copacilor.

Innebunesc...

Deodata ma lovesc de un perete,

dar inima-mi spune ca e viu.

Fara simturi, venele-mi pulseaza

si cred mor

caci inainte nu am cum sa merg

si inapoi... n-am sa ma intorc.

Innebunesc...

si povestea spune mai departe

cum ca zidul era viu,

dar eu nu am de unde sa stiu

ca si miorlaia.

Era doar un motan.

Innebunesc

Doar ***

2010-03-04T04:07:00.002+02:00

Inca stau si ma intreb de ce... De ce e viata asa, de ce sunt oamenii asa, pana la urma nici nu stiu de ce anume ma intreb. Raspunsuri plauzibile nu o sa gasesc, nu am cum sa le stiu pe toate. Insa pot sa spun povesti, pot sa imi amintesc de greselile mele si sa incerc sa le repar, pot sa am o vorba buna pentru cine are nevoie de ea, pot sa cer un sfat persoanelor in care inca mai am incredere fara sa incerc sa pricep de ce se intampla toate. Pot sa sper, sa visez, sa am iluzii si sa vreau sa se intample anumite lucruri, sa lupt pentru ele... O sa pot, intr-o zi, sa ma si indragostesc... probabil de persoana nepotrivita, ca de obicei. Insa in ziua cand o sa il gasesc pe acel cineva care va sti sa imi aprecieze putinele calitati, il voi aprecia mereu. Voi incerca sa invat din ceea ce se intampla in jurul meu, voi incerca sa imi pastrez valorile morale si sa nu repet greselile din trecut. Ce se va alege de inima mea, de viitorul meu, ramane de vazut... Ma intreba cineva odata ce e fericirea pentru mine. Atunci as fi spus o relatie, o dragoste care sa te ridice la cer, una in doi. Acum, dupa aproape 20 de ani de viata, ii voi raspunde ca cea mai mare fericire a mea este ca traiesc, ca respir, ca pot gandii. Sunt fericita ca desi sunt singura, nu am ajuns si singuratica si o sa incerc sa ma bucur si de fericirea ca imi fac studiile in Anglia, ca mi se ofera sansa de a ajunge in America dar si de toate nimicurile vietii care imi umplu zilele. Daca ar fi sa aleg cel mai fericit moment din prezent, as spune cu siguranta clipa in care am avut curaj sa ii spun "salut"unui vechi prieten. A fost una din cele mai intepelte decizii din ultima vreme, indiferent unde va duce ea. Incerc sa uit ca am facut un om sa sufere acum putin timp, incerc sa trec epste toate problemele din prezent si sa imi vad de viata, caci drumul meu nu e usor, cel putin nu departe de ceea ce a ramas din familia mea si fara prieteni. Am crescut si a venit vremea sa imi asum responsabilitatile pentru tot ceea ce fac, pentru tot ceea ce spun si pentru tot ceea ce imi doresc. Un exemplu banal ar fi faptul ca voi dormii in timpul orelor de maine pentru ca am stat la palavre cu acel vechi prieten. Lipsind de la un curs, va trebui sa invat o ora in plus pt examen. Eh si? Merita... Si oricum nu e prima data. Viata e frumoasa, cu tot ce are ea, si cu bune si cu rele si cu siguranta voi urma sfaturile de a ma bucura de ea cat de mult reusesc.

Deschid ochii larg pentru a lasa soarele sa patrunda in viata mea. In Anglia, daca e soare, e o raritate si vreau sa profit.

Un strigat, o lacrima, un suras de fercire

2010-03-03T03:53:00.003+02:00

Era o data o vreme, o vreme cand iubeam.... Deschideam calculatorul cum faceam ochi ca sa citesc stirile. Dar nu ma refer la Realitatea, Pro tv sau Antena 1 ci la stirile despre Universitatea Craiova. Imi amintesc cum imi batea inima la desemnarea unui arbitru pentru derby-urile cu echipe din Capitala sau cum imi dadeau lacrimile de fiecare data cand priveam vechile ei performante. Imi plange sufletul cand azi, citesc in acelasi loc, acelasi rand de stiri insa cu o dezamagire profunda fata de anumite concepte si puncte de vedere. Imi amintesc cu drag de atmosfera de pe stadion, din locul unde juca un al 12-lea jucator al celei mai iubite echipe din Romania. Bataile din palme perfect sincronizate si mii de voci pentru o singura credinta, oceanul de alb si albastru, mesajele si zambetele sau lacrimile suporterilor meci de meci... lucruri pe care nu ti le poti sterge din minte si speri sa mai mergi la meci cu aceleasi emotii ca atunci. Am aproape 20 de ani si ma uit la o copila de 16 ani, cu un fular la gat si pasiune curgand prin vene, o copila care desi a fost crescuta intr-o familie normala, a devenit cumva ceea ce unii ar spune o microbista. Poate ca nu stia ea pe atunci ce insemna o adevarata echipa dar avea sa invete totul, avea sa asculte povesti despre marile legende si acele victorii care au facut incojurul Europei. Avea sa afle ce inseamna o credinta intr-un nume, intr-o echipa, in 11 oameni care inseamna mai mult decat orice. Avea sa afle ce inseamna sa fii indragostit si sa ai parte de cea mai frumoasa forma de iubire existenta. Si pentru asta a avut cel mai bun profesor, un coleg foarte drag ei. Insa anii trec si lucrurile se schimba. Raman amintiri, poze, cantece, legende, statistici si credinta, raman prietenii, raman nume, raman lucruri care valoreaza mai mult decat orice pe aceasta lume.

Ma aflu azi, in fata aceluiasi calculator unde pot citi stiri, cu un fular undeva deasupra mea, un steag al mandrei Romanii pe geam, o placuta cu inscriptia : Mandru ca sunt oltean si cantecele din peluza intiparite adanc in suflet. Actiunea povestii de azi are loc in Anglia, intr-un loc unde Craiova are sa devina o legenda si in ochii celor care nu au auzit de reusitele ei. Asa cum eu am avut un profesor extraordinar care mi-a aratat drumul catre eterna iubire alb-albastra, asa am gasit si eu altii ca mine, cu sufletul primitor, carora sa le istorisesc palmaresul Universitatii. Evenimentele se repeta, invatandu-i de la versurile unei melodii pana la ceea ce a fost Maxima, dar si victoriile impresionante din 2009 impotriva CFR-ului, Dinamo si multe alte echipe. Oamenii inteleg ce inseamna sa iubesti aceasta echipa si, ca si mine acum o vreme, sunt uimiti de ceea ce inseamna fotbal adevarat, se indragostesc de tot ce a fost si spera ca intr-o zi insorita, undeva pe Ion Oblemenco, sa simta acel Deja-vu din povestirile mele.

Eu personal, nu renunt la marele meu vis de a fi in Anglia, la Londra, martora a unui minunat spectacol intre Chelsea si U, incurajand echipa mea de suflet.

Craiova, campioana unei mari iubiri.... va ramane in veci cea mai frumoasa echipa din fotbalul romanesc. Hai Craiova!!!!

Viata ca o prada

2010-02-24T02:08:00.003+02:00

I've never asked for anything ... and yet I've received all. N-am vrut sa ma indragostesc, dar am facut-o si acum trebuie sa renunt la ce ma doare pentru ca sa nu il ranesc pe cel de langa mine. Sunt anumite lucruri care nu se pot exprima in cuvinte insa tot timpul am considerat ca e mai bine sa eviti suferinta atunci cand poti. Stiu ca e o conceptie gresita pentru ca poti fii fericit cu adevarat inainte sa plangi si oh doamne, cat de adevarat este... Dar imi e frica. Mereu mi-a fost. Am renuntat la persoana pe care o iubeam de 2 ori si probabil au fost 2 cele mai mari greseli din viata mea. Insa nu imi pare rau ca am gresit pentru ca stiu cat de rau mi-ar fi parut sa ii ranesc pe cei de langa mine. Viata mi-a oferit multe lucruri, pe unele le-am acceptat cu placere. Sa imi bat joc de altii pentru capriciile mele nu a fost unul dintre ele. Stiu ca ceilalti nu inteleg asta pentru ca m-au iubit si au tinut la mine, insa stiu ca ei nu au trecut prin ce am trecut eu. Am riscat poate cel mai frumos lucru care mi s-ar fi putut intampla de dragul acestor capricii si de frica sa nu ma izbesc cu nasul de asfalt. Nu pot sa dau inapoi, niciodata nu am putut si asta e un alt lucru pe care il regret insa asta sunt eu. Decat sa ma urc pe mese, sa dansez cu o cantitate considerabila de alcool in sange, sa stau cu tigarea in mana si sa apar in fata strainilor ca o curva insa cu prietenul la 2 m de mine care sa accepte o astfel de scena, mai bine raman inchisa in camera si dorm. Insa nu pot face asta prea mult fiindca am nevoie de iesirile in oras si dansul pe masa... sunt parte din viata mea, asa gresita cum este ea. E adevarat ca azi a murit o parte din mine, dar asa am evitat ca peste un timp sa mor cu totul.

Filozofiile nu isi au azi locul, in urma ramane doar un gol, un vis si vise. Aceleasi vise care au devenit atat de uzate incat imi par seci si lipsite de entuziasm insa au ramas visele pentru care lupt si din cauza carora nu pot da inapoi oricat de mult mi-as dori. Oricas as vrea sa strig in gura mare cate iubesc si ca te vreau inapoi, stiu prea bine ca nu o pot face. Si ma doare. Ma doare ca in goana nebuna de a-mi implini visele am dat cu piciorul la ce unii ar caracteriza ca valori morale si principii. Dar mai bine asa decat sa mint. Mai bine sa ma simt goala pe dinauntru decat plina de pietre, stanci si lacrimi amare. Prefer sa plang de singuratate decat sa sufar din dragoste. Alegerea mea inseamna un drum pe care merg singura iar oamenii pe care ii cunosc raman doar personaje episodice. Nu stiu daca voi cunoaste ziua cand ma voi opri undeva iar acest blog stie bine gandurile mele in legatura cu stabilitul unui camin... Viata mea e prea complicata ca sa icnerc sa mi-o explic, trebuie sa ma bucur de ea asa cum o stiu eu, asa cum o vad, asa cum o "patesc". Si voi face asta singura.

Am ramas acelasi vultur negru care isi intinde aripile peste crestele singuratice ale muntilor inegriti de vreme... Inchid ochii si inghit in sec, undeva, printre stancile pustiite se ascunde prada mea...

Clipe trecute, suflet parasit

2010-02-22T03:49:00.003+02:00

Am avut totul si am dat cu piciorul mai rau ca intr-o minge de fotbal. Cu ura, cu ranchiuna... cu frica... Sa nu cumva sa iau decizia gresita. Nu conteaza cate greseli am facut pana in acel moment, nu vroiam sa o dau in bara insa am ales din nou optiunea gresita. As fi ajuns departe ... Probabil ca as putea sa incerc sa repar ce am stricat, insa nici un lucru reparat nu mai e nou. Nu mai vreau. Am obosit sa repar totul... Mi-am ales un alt curs al lucrurilor si sunt fericita insa alegerea mea ma duce departe de locul unde ma simt eu insami. Mi-a parut rau sa las in urma tot ce am iubit insa am vrut sa fug de probleme si am dat de altele, diferite, pe care stiu sa le rezolv insa nu vreau. Cu totii avem probleme, unele mai importante ca altele insa ce e aceea viata daca nu ai probleme. M-am obisnuit sa filozofez, sa ma pierd in lumea viselor fara sa ma abat de la realitate iar acum ca imi vad visele implinite ma cred personaj intr-o fantezie si ma simt ireala... Cei aproape 20 de ani mi-au permis sa devin o persoana care nu suporta banalitatile iar in cautarile mele catre momente perfecte am omis faptul ca viata oricum e diferita caci fiecare poveste are alt erou principal. Trebuia sa raman la ce am avut insa acum ca sunt aici, ma uit cu nostalgie catre ceea ce am fost si ce am avut. N-am sa ma las coplesita de amintiri si am sa incerc sa ma schimb pentru ca azi mi s-a pus o intrebare care m-a pus pe ganduri: ai fi in stare sa renunti la anumite lucruri pentru un job solicitant dar pe placul tau? Si am raspuns ca da, pentru ca muncesti pentru tine, pentru viitorul tau care deseori inseamna o familie si copii. Un lucru pe atat pe banal pe cat de unic si de original.

Daca mi s-ar cere sa renunt la tot ce am acum, sa renunt la a mai cauta glorie si succes in favoarea a ceea ce am lasat in urma, as spune nu insa as vrea sa am curaj sa pot spune da. Viata e mai mult decat ratiune, viata e un cuvant pe care intelepciunea nu il poate explica. Ea se simte. Si atunci ma intorc cu sufletul trist la vechea mea zicala: o viata de compromisuri pentru o secunda perfecta, acea secunda perfecta pe care am visat-o si am scapat-o printre degete.

Parfum de barbat

2010-02-20T04:03:00.004+02:00

Ma intreb cati fraieri exista pe lumea asta care cred in dragostea adevarata... N-am idee, dar stiu ca eu sunt cea mai mare dintre ei. Multa vreme mi-a fos frica sa spun adevarul, sa spun ce simt. Inca imi e si probabil o sa treaca mult timp pana voi putea striga cu toata forta acele 2 cuvinte. Nu conteaza cui ii sunt adresate. Am fost odata indragostita asa cum vezi in filme, poate si "mai perfect"de atat. A fost prima mea dragoste, una pe care nici de-as ajunge cea mai mare scriitoare din lume nu o voi putea reda in cuvinte. Ce-a fost in sufletul meu si-a gasit undeva o pereche si oh doamne cum se mai potriveau... A fost o poveste unde nu era nevoie de poze ca sa pecetluiasca sentimentele, de vorbe care sa dovedeasca, privirea era mai mult decat suficienta. Dar poveastea noasta nu a avut un final ca acela din carti sau filme insa nu a fost nici drama. In realitate s-a terminat din motive oarecare care oricum nu au contat niciodata. In suflet va ramane mereu praful si umbra a ceea ce a fost caci astfel de happy endinguri nu exista, nu intr-un caz ca acesta. Nu ma astept sa se inteleaga acel gen de euforie caci mie mi-a luat 8 ani si jumatate sa imi dau seama ca de fapt ceea ce s-a intamplat a fost o minune, una pe care nu stiu cati oameni o patesc. Noi nu am avut nevoie de New York sau de valuri inspumate, noi nu am avut nevoie niciodata de nimic si totusi am avut totul insa atunci cand nu mai ai loc, arunci la gunoi. Nu imi pare rau ca undeva a fost scrisa si ultima fraza a povestii peste inimile noastre. Da, am fost fraiera ca am crezut in dragostea adevarata pentru ca daca nu credeam in ea, ma loveam de realitatea dura si m-ar fi durut. Nu am cum sa plang pentru ca m-am indragostit odata de mult si cu o sinceritate nuda si dezolanta spun ca sper ca acel lucru sa se repete. A iubi nu e tot una cu a simtii acea dragoste unica. Nu te indragostesti asa decat odata. Nu conteaza, eu sunt fraiera si cred in tot ce e imposibil. Mie visele mi se transforma in realitate tot timpul pentru ca lupt pentru ele. Poate ca pe tine, strain aparut in cel mai nepotrivit moment al vietii mele, nu o sa te iubesc niciodata cum l-am iubit pe el, dar sa fii sigur ca te iubesc asa cum vrei tu, asa cum simti tu ca trebuie sa fii iubit. De ce? Pentru ca eu stiu cum se face asta si nu m-a invatat nimeni, nu mi se intampla pentru ca asa vreau eu, ci pentru ca asa vrea viata si pentru ca asa vrei tu. Menirea mea e undeva mai presus de bunurile lumii palpabile, scop pe care nici un om nu o sa il inteleaga in afara de mine. Nu incerca sa aflii care, nu incerca sa ma intelegi pentru ca nu ai sa reusesti. Tu incearca sa privesti totul prin prisma realitatii si sa te bucuri de ce ai acum pentru ca nu va dura pe veci. Nu are cum... N-am fost niciodata persoana care sa traiasca in acelasi apartament toata viata mea. N-o sa ma schimb acum insa atunci cand imi place un loc, imi transform locuinta intr-un camin pentru putinul timp cat poposesc acolo. Acum m-am oprit sa ma odihnesc in casa ta. Nu te folosesc, nu imi bat joc, doar ca eu sunt altfel si vocea mea nu poate spune asa ceva. De aceea scriu. Pentru ca eu sunt altfel. Pentru ca eu sunt o persoana care nu are nimic in comun cu nimeni si pentru ca imi va fi mereu frica sa spun lucrurilor pe nume cu voce tare. Asta nu inseamna decat ca asa ma exprim eu cel mai sincer. Privindu-te in ochi e posibil sa mint, viata nu mi-a dat de ales... Insa cuvintele vor fi mereu ale mele, indiferent de ceea ce se intampla in spatele lor, pentru ca le pot manipula sa arate a exact ceea ce vreau eu sa arate. Ochii mei mint, cuvintele nu. Stiu e ciudat, si imi pare rau ca e asa. Dar nu pot sa fac nimic mai mult de atat. As fi vrut sa fi fost tu in locul aceluia cu miros de barbat ... Sa fi stiut ca ma intorc acasa unde ma asteapta caldura si lumina iubirii la care spera oricine. Pentru ca stiu ca tu esti capabil sa mi-o oferi. Insa eu nu o pot accepta in felul acesta, eu ma intorceam acasa si imi gaseam casa intr-un intuneric morbid si intr-un frig imaculat dar cu un trandafir rosu pe prag. Acum, cand ma intorc acasa e ca si cum m-as intoarce la locul crimei pentru ca de fapt si de drept, de aceea am plecat. Stii, tu nu ai nici o vina, asa trebuia sa se intample tot. AH, probabil deja te-ai pierdut pe drum. Nu conteaza... Nu-mi cere explicatii pentru ce a fost, pot doar sa spun ce este pentru ca pe viitor nu va fi, cel putin nu mult. Drumul meu e departe de tine, mult prea departe. Iar acum stiu ca pe tine te iubesc intr-un fel asa cum nu am iubit pe altii, nu il inteleg acum, o sa pricep probabil peste alti cativa ani buni de ce si cum. Dar te iubesc, asta e tot ce conteaza, nu?

Nu mi-a mai ramas decat un parfum de barbat si o ploaie rece ca de Anglia asa. Inchid ochii caci pleoapele imi atarna greu si ma prabusesc in pat. Te visez. Mi-e dor de tine...Te iubesc.

Praf si umbra

2010-02-17T05:08:00.003+02:00

Uneori te uiti la filme si te intrebi: ce ai face oare, daca ai juca rolul eroului in viata reala? Ai proceda la fel? Ai intoarce spatele si ai pleca ochii rusinat? Sau ai infrunta pericolul cu mult curaj si ceva indemnare?

Uneori imi place sa ma vad iarasi copilul de la 10 ani, cu ursuletul in brate, visand la o viata frumoasa. Dar stie oare un copil ce este aceea viata frumoasa? Stie el de fapt ce inseamna sa iti traiesti viata dupa principii, avand responsabilitati si luand decizii? O sa afle el ceva mai tarziu si in functie de cum a fost invatat in timpul copilariei, in functie de filmele la care s-a uitat prin prisma realitatii, va decide pe ce drum sa paseasca. Unora, drumul le este impus iar ei, incatusati, se resemneaza. Altii lupta, dar degeaba si doar cativa reusesc. Se realizeaza aceeia care au privit moartea in ochi cu dragoste, cu pasiune si fara frica. Se ridica din pamant aceia care au inima puternica, viseaza si nu calca frumosul si onestul in picioare. Ajung la cer doar aceia care au invatat ca filozofia este o arta si nu e suficient sa fii artist ca sa o cunosti, ai nevoie de ceva mai mult, de un gram de nebunie...

Unii oameni isi gasesc forta in paranormal, altii in imaginar, unii in vise, altii in poze, altii in experienta. Unii nu au forta. Insa unii, si aceia rari, adevarate minuni umane, isi gasesc forta inauntrul lor, cumulata din tot ceea ce inseamna pentru ei viata. Pentru cativa inseamna tot ce am enumerat mai sus, pentru altii inseamna un anumit lucru, un anumit principiu, o perceptie ce defineste o anume personalitate.

Inchid ochii... Ascult sunetul linistii, sunetul noptii, tacerea... Simt adierea fina a aerului peste pleoapele-mi obosite. Ma gandesc: aproape 20 de ani, colectie de amintiri, vise, poze, experiente personale. Concluzie: o carte a sufletului plina cu filozofii, un juramant de curaj, un foc de pasiune, o inima cinstita, mandrie, demnitate si onoare plus o picatura de iubire inmuiata in nebunie curata. Asta e o arta... arta mea, nepictata, necreionata, nescrisa, neauzita, nevazuta. Nici noaptea nu imi mai poate citi gandurile, nici ziua nu ma mai mangaie cu razele calde ale soarelui caci eu traiesc cu propriu-mi sange, dorinta de supravietuire in jungla urbana, in universul uman, pe planeta dezolarii. Clipa reprezinta minunea mea iar viitorul este sansa de a fi salvatorul tuturor sclavilor planetei.

In urma mea raman doar umbrele si praful a celei ce am fost si cea ce nu voi fi. A ta pe veci.

Nu e semn de intrebare.

2010-02-15T04:13:00.002+02:00

Ce dumnezeului se intampla? Intai incep sa am pierderi de memorie, eu, cea cu sutele de imagini si cu detalii inclusiv de la 2 ani si nu imi amintesc lucruri recente si totusi importante. Apoi, am parte de haos, da, eu, fiinta organizata pana la fiecare secunda, am parte de haos. Nu mai am nici un pic de ordine in lucruri, activitatii, per total in viata. De ce? Habar nu am .... Mi-am pierdut notiunea timpului si raspunsurile la intrebarile cele mai banale. Culmea, inca pot sa raspund la cele retorice. Pot sa spun ca fiecare vis, inclusiv cele care stiam ca sunt imposibile, mi s-au indeplinit. Sunt studenta la facultate in Anglia, o sa imi petrec vara in America si am o relatie stabila si fericita. Insa asta parca totusi nu ma multumeste. Mi-am pus ambitia sa imi doresc mai mult, sa ajung mai sus si stiu ca sunt capabila sa lupt sa ajung acolo insa sunt curioasa peste cati oameni va trebui sa calc in drum. E complicat si ma vad in situatia in care nu stiu sa explic pe propriul meu blog ceea ce ma framanta. E ciudat sa nu gasesc solutii la probleme banale si explicatii la lucruri logice. Pentru mine viata avea alta culoare si nu pot sa spun ca imi displace, doar ca nu sunt obisnuita cu stilul asta. Ziua de ieri, caci e trecut de miezul noptii, pana acum vreo 2 ani, insemna enorm. Era poate, cea mai asteptata zi din an, desi de multe ori am stat acasa singura, uitandu-ma la filme romantice. De ceva timp, nu mai inseama nimic, o sarbatoare comerciala, nu un motiv sa ii spui celui drag cat il iubesti. Chiar daca ma aflu in rand cu lumea si trimit un cadou si 2 vorbe calde, asta nu inseamna ca nu pot sa fac asta oricand, in oricare alta zi. Doar ca asa face si hoarda aia de incapabili sa priceapa cum gandesc eu. Nu conteaza, ei nu o sa fie niciodata ca mine, ca deaia suntem 6 miliarde de oameni, toti diferiti. Nu stiu daca sa continui despre dragoste, razboi, filozofie sau sa ma duc sa ma culc. AH, sau sa imi mai aprind o tigare. Ideea e ca ma inconjoara o groaza de ciudatenii pe care le pricep mult prea tarziu, lucru ce imi afecteaza deciziile si modul de a scrie, de a gandi, de a calcula pasii viitori. Nu sunt obisnuita sa spun, oi vedea eu ce fac. Nu-mi mai pot prezice viitorul singura, nu mai pot anticipa nici macar urmatorul film la care vreau sa ma uit, sau melodia pe care vreau sa o ascult. De obicei ma ingrop adanc sub plapuma alba cu flori negra, visand ca zbor printre norisorii de pe cearceaf, tinand un catelus simpatic de plus in brate. Poate ca as imbratisa persoana care stiu ca ma iubeste ca sa ii dovedesc ca si eu il iubesc desi nu o sa pot sa ii spun asta decat in scris momentan. Nu stiu de ce, pentru ca asa sunt eu, ciudata. Si pentru ca inca imi aduc aminte de vechile relatii. Poate ca buzele nu vor sa rosteasca ceva de frica sa nu fie iar dezamagite ca au spus o prostie. Eu stiu ca nu e nimic gresit in a simti ceea ce simt sau in a crede in lucrurile in care cred. Insa, nu pot comanda buzelor asa cum nu comanzi nici inimii. Le pot controla, dar nu vreau. A controla tot ce misca inseamna a trai in rutina iar eu sunt opusul persoanelor mediocre care fac aceleasi lucruri zi de zi. Eu sunt eu si lumea e tot ce ma inconjoara si e in acelasi timp undeva in mine, in vene, in sange, in oase, in pori, peste tot...

Raman nimeni de nicaieri, raman o romantica incurabila si totusi visatoare realista. Imi inec amarul in saliva, sa imi treaca durerile de masea. Amestec lacrimile cu secretiile nazale ca sa imi tina de sete si de foame cand ma plimb prin desert. In mod normal as incheia cu : Si inca mai stiu sa apas tastele care sa formeze cuvintele "te iubesc" . Nu am sa fac asta. Am sa spun doar stop si nimeni nu va sti de ce.

Raspunsuri

2010-02-08T05:27:00.003+02:00

Hm... iar ma prinde ora 4 dimineata stand in fata calculatorului. E incredibil cum anumite seri se umplu de filozofii, barfe si amintiri de mult uitate. Iar partea tragica este ca acele amintiri trezesc senzatii si sentimente, te fac sa te gandesi daca alegerile au fost corecte si daca drumul tau a fost asa cum te asteptai.

Dupa 19 ani, imi vad visele devenind realitate. Vad posterul cu New York de pe usa si ma simt acolo, parte din peisaj, parte din orasul ai carui nori nu sunt inifinit de sus, orasul de unde poti atinge idealul, orasul scris doar cu litera mare... caci fantezia e menita sa caramelizeze tortul sec si fara gust. Probabil o sa fiu dezamagita insa voi fi acolo unde mi-am dorit sa fiu. Ma vad azi in fata anumitor fapte implinite, linistita, fericita dar nu pe deplin multumita. Uneori imi e dor de aventura, alteori imi e dor de copilarie sau imi e dor de un anumit lucru fix. Ideea e ca trecutul nu te va lasa niciodata sa traiesti un prezent perfect, motiv pentru care exista viitorul, sa speri ca poti sa schimbi ce ai gresit in trecut si nu ai facut in prezent.

Dragostea e facuta sa fie speciala in felurile ei. Am cunoscut-o in ipostaze diferite, am vazut-o la persoane diferite si am simtit-o in fiecare zi altfel, motiv pentru care mi-am invatat lectia si nu iau niciodata decizii pripite si bazate pe aparente. Dar uneori gandesc prea mult si tind sa adancesc inutil anumite semnificatii. Eh, pana la urma asa e viata, banuiesc ca daca e normala, o vreau anormala iar daca e anormala mi-o doresc normala. Asa sunt oamenii facuti si sunt intrebari de genul "de ce... " sau in fine, intrebari retorice, al caror raspuns concret nici filozofii nu il pot explica insa eu il simt. Poate nu sunt in stare sa il demonstrez altuia insa eu inteleg si imi gasesc acele raspunsuri.

Unul din ele este, in seara asta, potrivit intrebarii "de ce nu pot sa spun cu voce tare ca te iubesc?" Insa acum stiu ca dragostea inseamna mai mult decat 2 cuvinte, ea se simte....

Un pas peste limita....

2010-02-03T04:13:00.004+02:00

Heh... a venit vremea cand orice sarut imi aduce aminte de un anumit moment petrecut undeva in timpul ce s-a scurs. Pret de doar cateva zile s-au creionat undeva in sufletul meu amintiri valoroase care imi tin companie in noptile cu insomnie. Pauza de tigare si o melodie ... Now you're gone ( basshunter) Revenind, unde eram? Ah da, amintirile... Au lasat pe nisip o urma, o dorinta apriga de a fi din nou impreuna. De ce, cum sau unde inca nu mi-am dat seama. De ce eu? Nici pana azi nu stiu. Stiu cat de mult mi-am dorit ca o astfel de relatie sa "se intample"si in viata mea insa in primele momente cand am realizat, nu stiu daca o doream asa cum ar fi trebuit. Acum stiu. Stiu pentru ca tremur de fiecare data cand imi aduc aminte de ora 3 dimineata, undeva pierduti in spatiu, in afara orasului... Numar zilele pana o sa ma duc acasa mai rau ca un copil care asteapta vacanta si 90% la suta din timpul liber visez cum o sa fie revederea, de parca as si plecata de cativa ani buni, nu doar 3 saptamani. Prietenii ma intreaba unde am ascuns partea aia nebuna, cu tigare dupa tigare, alcool pana imi inunda venele, si muzica la maxim intr-o discoteca plina de drogati. Nu stiu. ma intreaba de ce zambesc din senin cand ei au o discutie despre un lucru trist. Sau de ce rad excesiv desi nimeni nu a spus nimic amuzant. Ei nu o sa stie de ce, dar eu am inceput sa inteleg. Dumnezeu imi e martor ca genul meu de prieten, de iubit, este tipul de bad boy, nu puscarias insa trebuie neaparat sa fie cu aere si cu nasul pe sus, cu cateva fite, o fiara care cauta imblanzitor, un animal insetat de alcool si infometat de cluburi si petreceri. Imi placea sa fiu cu cineva care sa intoarca privirea dupa vreo bunaciune pe strada si eu sa rad in sinea mea ca e al meu, si nu al aleia de trece pe langa noi. Undeva pe drum, astea au disparut si ma bucur de ceva simplu, de ceva... complet opus mie. Sau nu. Nu stiu daca schimbarea s-a produs inainte sau dupa, nu stiu nici de ce si pe cuvant ca-mi vine sa mor pentru ca am fost omul care avea raspunsuri pentru toate intrebarile retorice care si le putea imagina. Mirosul de floricele sarate deja devine suparator. M-am uitat la Scoala de surf, comedie atat de tipica, atat de banala si de previzibila, exact genul de film pe care nu il suport, si totusi de data asta a fost altfel. Se pare ca lucrurile se schimba in viata si fara sa vrei, si fara sa crezi pentru ca si oh, Doamne, n-as fi crezut niciodata ca asa ceva se va putea intampla. Eram fericita in lumea mea afumata cu iarba, cu un strain in pat, si cearceafuri ravasite, 0 amintiri in dimineata urmatoare. Eram fericita sa tind spre tot ce pare imposibil de atins intr-o discoteca, spre pachetele de muschi care intorc privirile doar dupa 90-60-90 si ce satisfactie aveam cand ajungeau la mine in pat. Da, stiu ca unii ma credeau curva, dar ah, ce stil aveam... Nu duc lipsa de asa ceva, nu imi e dor insa nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca am scapat poate de o depravare pacatoasa. Sa fie iar vremea cand imi pierd capul ca la 12 ani, ca prima data cand m-am indragostit? Nu am cuvinte care sa explice asa ceva pentru ca acea experienta a durat aproape 7 ani, de lacrimi, cu alinare in fix alcool, tutun, sex si uneori poate si mai mult. Imi pare rau ca nu pot exprima ceea ce simt decat in scris, sau cel putin intr-o astfel de maniera. Ah, ce stupid e mirosul asta de floricele. Mai bine il alung cu fum de tigare. Inapoi la cuvinte... Nu mai am nevoie de compania oamenilor, nu ma simt sugrumata de peretii albi din camera mea. Cand eram mica visam sa ma indragostesc. Cand am facut-o visam sa uit iar cand m-am obisnuit cu absurditatea lumii visam sa fug. Am fugit, am scapat si mi s-a oferit chiar sansa de a zbura peste ocean. Am exaltat, am simtit extazul pulsand in fiecare vena din corp. Mi-as dori sa nu fi avut acea ocazie. Mi-as fi dorit sa nu ma fi speriat asa de tare nefericirea si sa fi ramas acasa. Nu pot da inapoi... Partea proasta e ca nu stiu ce va fi. Nu ma pot intoarce din drum si cararea asta atat de frumoasa, aproape perfecta, e trasata diametral opus cu cea pe care se situeaza Romania. Ma tem ca o sa ajung fix ca acum cativa ani cu pumnul de pastile pe birou, insomnii si depresii amare. N-o sa se intample, dar eu tot ma tem. Stiu ca am ajuns suficient de departe cat sa am o limita si sa nu mai fac prostiile de la 13 ani, dar de suferinta nu scapa nimeni niciodata. Eh, pana la urma cred ca o sa las timpul sa decida si o sa ma folosesc de vechile mele prietenii, de cuvinte, sa imi exprim gandurile. Macar pentru mine, daca nu si pentru altii caci pana la urma, aici, doar eu contez.

Mi-e cald de prea mult albastru.... Te visez si ma las purtata de vant. Imi pare rau daca sinceritatea mea nuda si dezolanta lasa loc si gandurilor nepotrivite sau indeamna a ma judeca. Te rog fa-o daca simti nevoia caci nu sunt nici pe departe ingerasul cu aripi de matase pe care il vezi in fiecare zi pe monitor insa promit ca la atingere ma voi lovi cu picioarele de limita curajului si voi spune darz: te iubesc.

La sfarsit nu vreau decat sa ascult o melodie. Keonoria agapi-Antique

Ένας ήλιος να μου γελάει
Α sun to laugh to me
κάθε μέρα πιο πολύ
more each day
το φεγγάρι να μου μιλάει
the moon to talk to me
κατ ευθείαν στη ψυχή
straight to the soul
τώρα πέφτει στην καρδιά μου
now in my heart falls
δώρο από τον ουρανό
present from the sky
και ανοίγω την αγκαλιά μου
and I open my arms
που χε κλείσει από καιρό
that are long closed

Καινούργια αγάπη μου απλώνει το χέρι
a new love lays a hand on me
μου χαμογελά
smiles at me
καινούργια αγάπη ευχή σ' ένα αστέρι
new love wish upon a star
βάζει στην καρδιά φωτιά
sets the heart on fire
καινούργια αγάπη μου κλείνει το μάτι
new love winks at me
και το βλέπω πια
and I see at last
μια τέτοια αγάπη τρελή και φευγάτη
a love like that, crazy and peculiar
δε βρίσκεις πουθενά, πουθενά
you can't find anywhere, anywhere

Ένα αστέρι μπροστά μου πέφτει
A star falls in front of me
και 'γω κάνω μιαν ευχή
and I make a wish
να κοιτάζω στον καθρέφτη
to look in the mirror
και να βλέπω εμάς μαζί
and to see as together

Κι η αγάπη που μας ενώνει
and the love that brings as together
πάντα να ναι δυνατή
let it always be strong
και το πάθος που μας λυτρώνει
and the passion that liberates us
να κρατήσει μια ζωή
let it last for a lifetime

Anunt publicitar

2010-02-02T19:49:00.001+02:00

Oameni buni... noua generatie incearca sa ia atitudite:

www.speakloud.ro

P.S.: am si eu articole acolo

Foc sau pauza de cafea?

2010-02-01T02:35:00.002+02:00

Uite-te si tu... Am ajuns sa ma agat de un blog, de scris, mai rau ca niciodata... Ma simt ca pe o scena de teatru unde joc rolul unei prostituate proaste, unei curve penibile care de fapt nu e curva, doar se comporta ca atare. E machiata excesiv, pierduta in spatiu, cu tocurile rupte... si rujul intins pe fata. O imagine dezolanta... a unei aproximativ foste prostituate intr-o lume a coruptiei, o lume acra a ipocriziei unde bunatatea sufleteasca era aruncata la gunoi. Se vedea in fata unei audiente seci, care merita satirizata, caricaturizata insa ea nu era in masura sa critice, rolul ei era sa joace si o facea al dracului de bine...

Ar fi baut un ceai cald, nu porcaria aia de Coldrex. Insa era racita rau, avea teancul de servetele pline cu muci pe langa birou, peste tot in camera... Si pastilele la fel, una dupa alta, cu apa, cu suc, cu alcool, cu ce se nimerea... Depravata, dezmat total... Lume haotica, camera vraiste, dezordonata si dezorganizata. Mai conta? Nu... Ea visa la acea piesa de teatru, povestea ei o captivase total...

Incearca sa iti imaginezi realitatea... si sa traiesti in fictiune.

Concluzie: Imi e dor de tine....

Declaratie de dragoste, partea II-a

2010-01-25T03:41:00.005+02:00

Oare cum e sa asculti Tiesto la maxim in casti/boxe si sa fumezi evident o tigare? Iti spun eu, al dracului de bine. Tii minte postu trecut? Daca nu ai 18 ani, besi de pe site`u meu. Mai exact incearca "A tear in the open" cand esti fumat... O sa ai impresia ca esti la cel mai tare concert, cu conditia sa iti placa astfel de muzica. O sticla de alcool in mana si ala esti. Nu uita de sex dupa, deci nu termina sticla. Intr-un halat rosu, in bezna totala din camera, stand si ascultand house la maxim in casti. Suna genial pentru a ascunde cumva lipsa. Nu orice muzica house, clasice. Cele din timpul Liberty Parade 2004, 2005... Cele care mi-au marcat adolescenta. La mare, noptile nebune, petrecerile, evident sexul, tigarile, lucruri care nu pot fi descrise in cuvinte. Ce vremuri... Acum ma multumesc doar cu o sticla de vin si muzica din calculator... Au intervenit responsabilitatile, la dracu. Pe dracu, ..... masii cata porcaria si cu responsabilitatile astea. Nici batuta nu renunt la petreceri si betii din alea de nu-mi aduc aminte nimic a doua zi. Asta seara nu mai ramane nimic din sticla de vin. Ieri Smirnoff, azi Bacardi si vin... Probabil am innebunit, din nou. Stop. Cand am fost eu normala? Ah, stiu, cand m-am nascut. Sunt in tara unde ploua si pe mine ma doare in cur de ploaie... Aici se bea... Asta e important si sa ma aia pe ei de englezi ca au tigarile prea scumpe. Lenjerie sexi, paharul de vin sau de sampanie si... un film porno? Da eu de unde dracu sa stiu? Nu le am cu romantisme destia... Eu prefer petrecerea, betia si strainu al carui nume nu o sa mi-l mai amintesc. Pana la un punct. E soare si e frumos, ma sperie. De ce e soare? e mai frumos cand orasul arata a Sin City. Ala da film... Foi manzgalite, dezordine, cosul de gunoi e mereu plin de sticle si mucuri de tigare. "Davai davai" clasa a 10a si colegul de banca... imi vine sa rad. Inca imi aduc aminte... Sau era clasa 9a? Cine mai stie exact data... Oricum nu conteaza, era doar o observatie. Ptiu si vinul asta e prea dulce... Iar eu acra si amara... Mie imi trebuie rahatul ala de wiski nu un vin. Vinu e pt femei proaste... Mov, blond si o tenta de brunet, ce dracu, oricum arat a curva, ce mai conteaza ce culori am in par. Ai sa-mi bag ...., iar e 2 ceasu... Maine am ore, ...-le in cur. Rock? Nu azi, clar nu azi... Si evident melodia pe care am facut striptis in Ring Costinesti, Dj Goa-Tuta Tuta. NU, tuta am fost eu... da cui dracu ii mai pasa acuma... M-am distrat al dracului de bine si nu eram beata. Culmea, nu? AI zice ca-s o depravata deaia de pe centura... nu esti departe... Diferenta ca eu nu stau acolo pentru bani si am stil... Da, tarfa de lux e cuvantu... Ma fut pentru ca vreau nu pentru ca am nevoie... Crezi ca imi pasa cum arat? Iti pasa tie? Atunci plimba ursu din patu meu.... Imagineaza-ti cum m-as fute pe melodia asta... Extaz. Nu, alcool. Ah, si tigarea. Uitasem de ea. O aprind acum. Bani? Ma pis pe ei, fac altii... Nu ca o curva, muncind... Da, pot, sunt om nu pitzipoanca. Ah si nici blonda, chiar daca ma mai vopsesc asa. Bag p... cat am scris. Eh, si? Nu plec de aici pana nu termin tigarea. Imi amintii iar, Zidul moale, chipurile carte. Buna rau... Seamana cam cu ce scriu eu. Vrajeala frate, cat incape ca doar realitatea e una deaia naspa rau de tot, merita colorata putin si afumata cu Kent 8 si Malboro apoi inecata in vin. Voi doi? Da voi cine ... mea mai sunteti? Ma pis pe voi, doar eu contez.

Ah si tu, da da tu... Tu ai fost nenorocitu pentru care in loc sa ma duc sa ma fut sau sa ma imbat, stau si beau ca proasta in fata monitorului. In sensu bun? Da cine dracu mai stie, am creieru imbibat in alcool. Articole? Ma doare in cur de ele... Ah la dracu, da, inca te iubesc. Doar nu-mi trecea de ieri pana azi. Daca te insel? Niciodata, doar in vise... De-alea ca-n filme... Da mai da-te si tu dracu ca nu esti atat de important. Nu azi, azi sunt eu. De maine dimineata pana maine noapte iar tu, ca esti mai smeker si-mi lasi doar noptile. Momentan. La primavara o sa le ai si pe alea. Mai e pana atunci, lasa-ma si pe mine macar sa-mi imaginez. Oricum esti prost ca stii ca te iubesc. De ce sunt asa? Pentru ca sunt curva... si-mi place. Ma lasi? N-ai decat. N-o sa ma vezi oricum cand plang. Da nici nu mai vii la mine.

Ridica dracu ochii din tastatura aia, inchide calculatoru si du-te in pat ca maine ai examen. Ah ba nu. E saptamana ailalta. Oricum pa.

Da, te iubesc...

Declaratie de dragoste

2010-01-24T04:13:00.004+02:00

Unde si de ce? Iti spun eu, pe o insula din cauza unui vis. Si mai departe? pe un continent si mai departe, 52 de state... aha, da, ala, America. De ce? tot un vis. Relatie? Da... la distanta. Stiu. Nu are viitor, dar nu-mi pasa. Eu o vreau. Dupa o groaza de ani am prins curaj sa ma urc pe stele. Vanataie la cadere? Nu... probabil coma. Bine. Nu-mi pasa. Ploua? N-are decat. E rece si imi place, ma trezeste la realitate. Alcool si tutun? Normal, ca deaia traiesc. Dragoste? Nu stiu, poate o sticla de vin si o cina romantica. Ma mai gandesc. Bob Marley? In nici un caz, mai bine Guns'n'Roses. Inca o tigare, scrumiera plina, par mov si un zambet infinit. Adrenalina la maxim, poate si parasutism dar cu siguranta o dusca sanatoasa de wiski. Nu uita sa arunci pachetele alea goale de tigari. Tabachera? N-am bani pentru lux, doar pentru petreceri. Tu? Normal. Unde? La mine in pat si undeva adanc in suflet. Cearcane si par ravasit dimineata dar mereu acelasi zambet. Ah, viata!

Cam asa s-ar rezuma intreaga mea viata in camin la facultate daca ar fi s-o scriu in doar cateva cuvinte... Ah, am uitat un film bun cu un castron de floricele in fata si nelipsita tigare. Aia e buna dupa orice, inclusiv dupa sex. Daca n-ai 18 ani, mars in .... mea de aici. Camasa de noapte sexi, neagra si tigarea ca doar ne permitem cu buget de student. Miercurea? Dezmat... Sinceritate? Dezolanta... de la momentul cand ma duc la wc pana cand cad lesinata dupa o partida nebuna de sex. Dar, stai... Acum? Acum rad, scriu, si-mi aduc aminte. Acum am prieten. Eu? La fel de nebuna ca intotdeauna doar ca ma gandesc la cineva acum in loc sa numar petele de tantari de pe pereti. Ah, scuze, nu am tantari in camera. Ai dreptate, m-am schimbat si totusi nu. Ramane sinceritatea, restul depinde. Sub papuc? Niciodata. Incearca poate indragostita. De cine? De el...

Facultate si libertate eterna, fericire extrema si singuratate dezarmanta. Everest e o nimica toata. Incearca poate Groapa Marianelor. Unde? Nu, nu in Pacific dar nici in inima, undeva printr-o vena aiurita pe la degetul mic de la piciorul stang. Da, normal ca rad, tigarea si Smirnoff sunt de vina. Mi-am scris pe geam "o viata de compromisuri pentru o secunda perfecta" cu ruj, sub cearceaf sta ascuns ursuletul de plus, pe birou e scrumiera si la calculator sunt eu.

Deschide ochii si viseaza, niciodata nu stii prin ce jungle ajungi, unele cu plaja draguta, altele cu hoteluri de 7 stele. Ideea e sa spui, bag .... , ce tare e!!! Si da, te iubesc....

Insula

2010-01-18T23:31:00.002+02:00

Nu stiu daca conteaza in ce limba scriu aici sau ce anume public insa ma surprind privind pe geam spre nori, in gol. Desi afara arata a primavara timpurie cu iarba verde, copacii infloriti si un soare care indeamna sa plmbare, eu merg cu capul in jos, privind adanc in griul asfaltului. Ceea ce acum 3 luni ma facea sa zambesc si sa zburd de fericire, acum ma face sa plec capul si sa inchid ochii, oftand... si toate astea doar pentru ca locul e o insula blestemata, foarte departe de o anumita persoana. E insula preafericitilor si a dezolarii in acelasi timp, e locul imposibilitatilor insa si locul tuturor posibilitatilor, e tot exceptand fericirea mea care de ceva timp e alaturi de el.

N-am vrut decat sa evidentiez faptul ca azi am avut o zi grea...

Will you marry me? Answer: Yes

2010-01-17T14:53:00.004+02:00

Ce e dragostea si cum se poate ea defini? Poate cineva sa explice in termeni extacti ce este iubirea? da, stim toti ca e un sentiment dar ce fel de sentiment pentru ca oamenii pot sa simta o groaza de lucruri. Dar o definitie detaliata nu stiu sa poata fi spusa de catre cineva. Sunt multe variante, citate, replici celebre care vorbesc despre dragoste, dar o intelege cineva pe deplin? Ea e diferita de la om la om. Nu stiu daca dragostea inseamna sa vorbesti 6 ore cu cineva pe internet intr-o seara, sa te gandesti la acea persoana in fiecare secunda de timp liber sau sa iti doresti sa zbori in 2 minute la 3000 de km distanta ca sa o iei in brate si apoi sa te intorci. Nu stiu nici daca inseamna sa iti fie un dor nebun de casa si de tara de unde ai fugit acum cateva luni ca sa scapi de amintirile neplacute sau daca inseamna sa iti imaginezi urmatorul an impreuna cu acea persoana. Nici macar nu stiu daca asta e dragoste insa ceea ce stiu este ca simt undeva adanc in inima un sentiment puternic care declanseaza toate trairile insirate mai sus. Uitasem cum e sa adormi si sa te trezesti cu cineva in gand si cum e sa ti se para ca ii vezi chipul in toate persoanele de pe strada. Nu mai stiam cum e sa asculti melodii si sa privesti filme romantice frantuzesti in ideea ca sunt cele care redau cel mai bine ceea ce simti tu in suflet. Uitasem cum e sa privesti in gol, sa fii cu capul in nori si sa ii eviti pe cei din jur fara sa iti dai seama, doar pentru a vorbi cu sau a te gandi la acea persoana.

Nu-mi ramase decat sa visez, sa simt, sa imi fie dor.Iar daca vreodata imi voi pune intrebari voi raspunde mereu cu da...

O secunda...

2010-01-11T19:17:00.002+02:00

I'm falling in love...

Da, nu credeam s-o spun in curand insa da, ma indragostesc iar fericitul este poate cea mai potrivita persoana posibila din univers, insa nu stiu cat de bine ne va fi impreuna. Fara trandafiri, lumanari si bomboane pe ciocolata, fara intalniri lungi si aiurea, fara biletele. Uite asa, pe nepusa masa, imediat dupa revelion. Ce poti sa-i faci cand tanjesti atata timp dupa companie, iar ea apare fix cand tu mai ai putin si pleci din tara... o accepti si promiti ca te vei intoarce cu aceeasi pasiune. Ma voi tine de cuvant pentru ca ... simt. Ma intorc intr-o lume a viselor, o lume pe cat de reala pe atat de falsa, fara el. Nu stiu daca voi numara secundele pana va venii data sa ma intorc. Nu stiu daca voi plange noaptea. Nu stiu ce implicari va avea aceasta relatie insa stiu un singur lucru. Tin la el sincer cu toate ca multa lume zice ca imi bat joc si o sa incerc sa fiu altfel nu pentru el, pentru mine. Pentru ca pot sa ma distrez cu oameni de varsta mea, poate sa imi fac si alti prieteni, oameni pentru care sa nu pun atat de mult suflet cum am facut pentru cei care mi-au intors spatele.

Calator grabit intr-o lume fara rost, opreste-te putin... priveste, admira, sau... indragosteste-te !!! caci o viata de compromisuri oferta mai mult decat o secunda perfecta.

Schimbari

2010-01-07T17:13:00.004+02:00

Am o mica problema cu inceputurile de obicei... insa stiu sigur ca azi e o zi nu tocmai fericita... In timp ce altii isi serbeaza zilele de nastere sau de nume, eu imi aduc aminte de petrecerea din fiecare an cu ocazia aniversarii tatalui meu. Nu mai. Stop. Au trecut aproape 6 luni, repede, mai repede decat vantul. 6 luni in care am si plans dar am si ras, m-am uitat catre viitor si am rememorat trecutul. 3 luni s-au petrecut in Anglia, departe de realitate... mai mult singura, insa mai linistita. Ultima luna, sarbatorile... in Romania.

Stau si ma gandesc cate se vor mai schimba in urmatoarele 6 luni. Am cunoscut pe cineva, cineva care sunt aproape convinsa ca ma va sustine si nu ma va lasa atunci cand voi avea nevoie de el. Si eu voi fi acolo pentru el, macar in gand daca nu si fizic. Nu stiu sigur daca va merge, insa timpul in care am suspinat si eram mereu ingandurata caci nu aveam o pereche de ochi care sa ii priveasca adanc pe ai mei s-a terminat. De data asta nu am schimbat doar culoarea parului. Nu stiu. Nu stiu nimic...

Insa odata cu noul an mi-am deschis aripile, am prins curaj sa zbor din nou. Am visat. Am reusit....

Alte cuvinte, un al 19 -lea inceput...

2010-01-04T01:34:00.003+02:00

Iata-ne intrand intr-o noua decada... 2010... Momentan sunt in Romania, sau cel putin asa cred. Imi aduc aminte de articole anterioare in care descriam senzatiile cand ridicam privirea sa ma uit pe geam. Acum nu mai vad nici macar geamul, vad doar o reflexie a imaginilor mele din Anglia. Pot sa spun ca 2009 m-a schimbat enorm de mult, insa ma asteptam. Totul a fost previzibil si cred ca in sfarsit m-am cam saturat sa imi planific viitorul insa sunt prea dependenta de ideea de a controla tot incat nu o sa renunt curand. Nu stiu daca am ramas cu amintiri sau daca traiesc in prezent ori pentru viitor. Ciudat... toata siguranta mea din anii anteriori s-a transformat intr-un mare nu stiu ori de cate ori implica ceva putin mai serios decat o ploaie rece de iarna. Am racit, nici macar vremea de "acasa" nu-mi prinde bine. Tusesc atat de rau de parca as vrea sa scuip toata cenusa pe care am adunat-o in suflet in ultimii ani. Din nou am indoieli despre greutatea cuvantului prietenie insa stiu ca aici, desi nu mai e cald, voi fi mereu primita cu bratele deschise. Daca as fi arhitect probabil ca mi-as desena viitorul insa nu pot decat sa imi folosesc imaginatia si vointa pentru a lupta in idea ca acel desen exista si poate fi construit si in realitate. Fie ca ma voi lasa purtata de vant pana in America, fie ca vaslesc prin gropile pline cu apa si namol din Romania, fie ca admir curcubeul pe geamul din acel loc mistic numit Canterbury, eu voi ramane aceeasi. O visatoare.... care si-a ratat viata datorita greselilor si totusi a trait fiecare clipa cum a stiut ea mai bine. Carpe diem! si un gram de nebunie puteai vedea clar in privirea ei acum ceva timp. A ramas o cana plina cu responsabilitate, paharul de sampanie pe care sa le bei la masa si sticla plina cu aventura cu care dormi noapte de noapte langa pat sa nu iti fie sete. De la manelele din clasa a 6-a, peste house si hip hop, lista de melodii se opreste in fiecare zi la ceea ce numim oldies, 80-90, folk si rock ... Lucruri care inseamna ceva, cuvinte care cantaresc ani, amintiri si poze. Poate nu e tocmai ce ai asculta cand ai chef de dans, insa este fix muzica sufletului ei si a prietenilor cu care inca mai iese in oras. S-a simtit iubita cum poate nu a mai fost de mult de aceste sarbatori intrucat au fost persoane care i-au dus lipsa si nu le-a fost frica sa o recunoasca. S-a simtit protejata, avand mereu o pereche de brate imprejurul ei, o bere pe masa, tigarea in scrumiera, melodia in boxe, gasca la masa, voia buna in inima si zambetul pe buze. Distractia a fost ca un drog in ultimele 2 saptamani pentru ca acum sa transpire si sa tuseasca tot ce a fost rau in urma ei. E gata sa inceapa un alt an, sa lupte pentru ceea ce isi doreste si sa zboare tot mai sus, aproape de cer.

Inchide ochii, deschide-ti aripile, licurici indragostit de noapte...

Vulturul si analiza gandurilor

2009-12-24T02:06:00.003+02:00

Titlul acestui blog... inimi frante... refacute si facute cioburi din nou si din nou... la infinit... Toate cele au format experiente care invata, care devin trecut, motiv bun de studiu asupra greselilor - o academie. Amintiri si evenimente, cuvinte sau gesturi si reactii, toate au fost motive sa analizezi ce se intampla cu tine, cu viata ta, cu sufletul tau. Te-ai gandit macar o data sa te asezi o clipa, sa inchizi ochii, si sa te imaginezi in cel mai furmos loc de pe pamant, alaturi de cea mai importanta persoana din viata ta? Incearca acum.... si astfel ai avut parte de o secunda de perfectiune complet reala si in acelasi timp ai luat o pauza, o gura de aer si esti gata sa o iei de la inceput, sa dai cu viata de pereti pentru ca inainte sa te bagi in pat sa o maturi de pe jos si sa o pui pe un platou caci e scumpa, speciala si o iubesti. Picteaza cu genele, viseaza cu mainile, fa absolut orice te va transforma intr-un om fericit. Zambeste!

AM fost prin multe locuri ce mi-au oferit emotii si senzatii extreme. Am vazut locuri care m-au extaziat, am ascultat muzica, am facut poze, am fost fericita alaturi de familia mea. Ma intorceam mereu in Romania sa plang. Am plecat pe o insula, sa locuiesc acolo, singura, plina de curaj. Zambesc si acum cand ma gandesc la singurul gram de nebunie, vinovat de tot ceea ce a insemnat iesit din limite din viata mea... Ma intorc iar in Romania, dar nu mai plang. Nu plang pentru ca sunt fericita. Singura sau nu, alaturi de prieteni sau nu, viata mea e perfecta. Ma doare uneori iar urmele de sange sunt evidente prin cuvinte lasate pe pagini de internet in vazul altora. Nu caut mila sau compatimire, nu caut admiratie pentru puterea mea, nu caut nici respect sau intelegere. Scopul acestor suflere parasite este sa demonstreze altora ca in ciuda a tot ceea ce pare sau este dificil in drumul nostru, viata are pahare de sampanie, caviar si costume de firma la petreceri de lux. Dar nu uita ca limuzina e inchiriata doar pana la miezul noptii. Depasesti limitele imaginabilului si te intorci acasa intr-o Dacie.

Nu stiu sa spun cuvinte filozofice, eu nu am studiat ce au spus oamenii destepti acum nu stiu cati ani, poate ca nici nu stiu exact ce este aceea filozofie, dar o inteleg. Si pentru a avea o viziune larga asupra orizonturilor negre si furtunoase trebuie sa simti prin propria piele soarele din spatele lor. In acel moment, ud fleasca de la ploaie, vei simti atingerea razelor calde de soare. Nu uita, inchide ochii, tu esti universul!

Zboara, vultur negru si impunator!! Zboara peste mari si tari, viseaza, intinde-ti aripile...

punct virgula si nimic.

2009-12-17T00:30:00.002+02:00

Unde si cum? cand si de ce? ce e asta? de ma intreb? de ce nu scriu? unde... de ce? bagami-as... nu stiu.

Am ajuns acasa.... in zapada la propriu.... Ninge, si ninge atat de magic. Nici in basme nu e atat de frumos ca acum in Craiova. Dar doar orasul e frumos... E cald in casa, de la caldura din calorifere. si rece in suflet. Gheata chiar. Gheata pe maini, ochii obositi si tristi, parul ud si inima cioburi. Mi-era dor, dor doar sa revad nu sa si retraiesc. mai bine ramaneam acolo sau poate nu. nu stiu. imi e bine. dar totusi nu imi e atat de bine. vreau craciunul pentru ca e frumos sau vreau doar sa treaca. nici asta nu stiu. am rochie de revelion si nu- mi pasa. de ce. nu stiu. brad, beteala, colinde, obicei, rutina. o viata plina de rutina. Imi e dor de dragostea aceea pasionala, plina de surprize, fara certuri, cu zambete pe buze si un bulgare de zapada care sa topeasca sufletele impreuna.

Nu. ba da. de ce. cand, acum. maine. niciodata. mereu. cuvinte aiurea. iar imi e dor.

vreau sa mananc cozonac si sa schiez. vreau bani. vreau in america. nu vreau nimic. M-am saturat. pun punct.

Dragostea e ca o salata, dragostea e tot si nimic. Eu sunt nimeni de nicaieri ingropata in mormanul de zapada din fata blocului, adormita cu un turture sclipitor in mana si cu un diamant in loc de inima.

Prezent sau/si viitor

2009-12-08T23:49:00.003+02:00

A venit iar Craciunul... De fapt bate la usa. Pe site-urile cu vreme se anunta ninsoare si mai sunt doar 2 zile pana plec acasa. Lumea mea cea noua e plina de lucruri frumoase, fara timp liber si cu implinirea constanta a tuturor viselor. Da, ma duc in America, da, o sa am parte de sarbatori minunate, da, mi-am terminat proiectele pentru acest semestru. Ma uit pe geam si vad beculete, aud colinde, simt miros de sarmale si de cozonac. Oh, doame... cat de puternic pot sa simt viata clocotind prin vene!! Nu stiu daca am mai spus asta dar ma simt cu adevarat fericita. Am o groaza de prieteni mai buni sau mai putin buni, dar sunt acolo pentru mine de fiecare data cand strig dupa ajutor. Desi m-am rupt de o parte din lume si am acum universul meu, ma simt linistita... Abea astept sa dorm in avion si cand ma trezesc sa asculd Europa Fm, sa fumez o tigare, sa imi pup a mea mama draga si sa respir aer de Romania. Sa respir singurul aer care apartine atat trecutului cat si prezentului si viitorului. Sa fiu iar in locuri pline cu amintiri pentru ca apoi sa le spun iar pe curand si sa imi reiau rutina aici.

Hm... imi aduc aminte de oameni si oameni, de vorbele lor, de gesturile lor si de sentimentele mele. Imi aduc aminte de cantece, de jocuri, de reactii si ma gandesc cu ce am gresit sa le traiesc sau mai bine spus, ce am facut sa merit un cadou in sensul bun de asemenea proportii. Nu conteaza daca au fost amintiri triste sau euforice, pentru ca viata mea este intreaga cu tot cu ce ea si nu pot sa nu o iubesc. Nu mai stiu sa spun daca cerul e albastru sau negru, nu imi aduc aminte exact cum era acum un an sau acum 5 ani. Stiu doar ca ceea ce numeam un drum frumos cu flori, copaci, masini sau fie si o simpla clasica strada, azi e inchisa, fie parasita fie stricata. Pentru ca azi acelasi drum s-a mutat odata cu mine, doar ca aici inca nu m-am hotarat ce adjective sa ii adaug. Drumul cel nou nu poate fi numit strada pentru ca nu are sentimente, sau nu stie cum sa le obtina momentan. Oamenii de aici nu sunt exact oameni, sunt doar fete, fete care se uita, fete care nu raman niciodata in istorie si cu care nu te mai intalnesti in viitor. Desi diferita, poate buna, poate frumoasa, poate chiar fericita, experienta de aici inca nu are eticheta.

The greatest thing you'll ever learn is to love and be loved in return...

Sub un cer inorat

2009-11-27T23:06:00.004+02:00

Acum mai bine de 2 luni visam la o Anglie plina de ploi si fericire fugara... Visam la un aer curat si parfum de iubire. Nu pot spune sigur daca am primit ce-am dorit dar stiu ca m-am simtit al dracului de bine aici in tot timpul asta. Ma simt in siguranta si cred ca am sansa sa ajung unde imi doresc. Ma simt puternica. Si totusi vreau acasa... Vreau sa imi salut vechile amintiri, sa le urez Craicun Fericit din suflet, sa petrec Anul Nou alaturi de prieteni si sa imi incarc bateriile pentru o primavara gri, dar frumoasa. Aici timpul trece si repede si greu in acelasi timp si e placut. Pe geam vad curcubee in timp ce ploua, iar in inima mi s-a ascuns un zambet cald, un zambet prietenos, un zambet fugit din camerele colegilor de la parter, din camerele prietenilor de aici. Il voi duce cu mine acasa pentru a-l imparti cu prietenii de acolo. Mi-am gasit linistea.

Nu mai sunt singura...

Acasa

2009-11-17T20:26:00.002+02:00

Un pictor, miros si culoare de Paris si Sacre Coeur ... Vise, iluzii sau doar aminirii, cuvinte de genul iertare, uitare, trecut, prezent, nimeni, nicaieri, nimic, azi, aici, acum, eu, tu, noi, totul... Ploaie aspra si rece de noiembrie. Soare iernatic si palid. Vise din nou. Alte iluzii. Frunze uscate, gol, pustiu. Agitatie, magazine, studenti, culoare. Amalgam de praf si stele parasite in al meu suflet contemplativ.

Fie ca e vorba de o carte, un peisaj sau un miros de mancare calda, in sfarsit mi-am dat seama ca nu sunt acasa caci nu, casa mea nu va fi niciodata aici, sau altundeva, decat la mama acasa... Acolo unde peste o luna voi scrie de miros de sarmale, colinde si verdele bradului de Craciun. Desi de la masa cea bogata va lipsi ceva fara de care fericirea nu va fi completa, nu conteaza, voi fi acasa de sarbatori.... Cred si sper ca voi fi mereu acasa de Craciun. Am in fata o America plina de oportunitati, am in fata o Anglie ploioasa si plina de surprize si mai am in fata un drum care pe zi ce trece se distanteaza tot mai mult de acasa... Prieteni e un cuvant ce atarna greu in viata si pe zi ce trece constat ca apar toti mai multi oameni care vor sa fie numiti sub acest cuvant. Prieteni... ii am? I-am avut vreodata? Si daca da, mai sunt? Stiu ca intotdeauna voi avea prieteni acasa... pentru ca persoanele cu care am impartit 18 ani, copilarie si adolescenta deopotriva, nu vor uita ca am crescut impreuna. Am noi cunostiinte aici, si poate ca intr-o zi vor fi si ei prieteni vechi, uitati sau poate nu. Nu conteaza caci ei nu fac parte din peisajul de acasa... Uneori mi se face dor de tot ce am lasat in urma, alteori imi urasc trecutul si as vrea sa il sterg cu buretele doar ca aici nu gasesc bureti. Parca imi e dor de geamul cu priveliste gri si frunze multe decat un deal insorit, catedrala case si masini. Mi se pare uneori ca agitatia din fata ochilor mei e prea mult pentru oboseala pe care o resimt.

Oare imi va fi dor si maine de acasa? Ce inseamna de fapt acasa ? Un cuvant care ieri a insemnat mult, azi imi provoaca sentimente si nostalgie iar maine...

New begining

2009-11-06T17:13:00.003+02:00

I don't know for what reason I started to speak and write in English lately. I found out that my life and my perceptions about reality and dreams are complicated and with no possible solutions. I now know that I have friends and I am not alone anymore but as long as you are not here, it is useless. You know I miss you and you do not care about my feelings. I remember I wrote about dreams and the reason why we need them in July and I try to apply those ideas now but I find very difficult to do so because things usually change. I love my window and the view but I still miss my walls and my trees from Romania. I miss my blue walls and my room. It's strange how a crossroad can create false perceptions and how it will persuade you to take the wrong decision. Someone said I need a specific topic to write about but how can I write about something when I cannot write about my own thoughts anymore... I am sick of thinking and of wanting to help everybody even though I know I will end up suffering again. I just want to rest, to sleep...

I will wake up tomorrow, drink a hot coffee and start everything from the begining....

Just words...

2009-11-05T03:17:00.004+02:00

I was once thinking writing something but I didn't know what to write about. I wanted to say something about clouds and stars, maybe flying but I cannot find a connection with my artistic way of writing.

God gave me happiness. I couldn't catch it. I was feeling like a baby who was trying to catch in his hands a football ball which was too big. The only predictable result was that, just like a slippery leather ball in the wrong hands, happiness was flying through my fingers. Maybe I've never learned how to catch it. How to throw myself over it in order not to lose it anymore. Or, maybe I was afraid. I preferred to cry slowly like I was ill. This was the difference between me and him: that one dreams about happiness and waits for it and the other wants to reach it without thinking about it. You may be thinking who is him. Well I don't know. It may be my ex-boyfriend, could be one of my friends or could just be a simple "you". I found myself in one of those moods which could be called neutral. It is enough to make one step forward or backward, in one side or another, in order to fly to the sky, or to fall from the sky to the ground.

I miss the pronoun "us". I haven't heard it soon. A single word can fill up the void. One single word is enough so as the sun to rise and that word is love sealed in eternity. That is why I miss the word "us", that's why I may be missing you after all. I'm thinking at quotes or something like "a life full of compromises for just one perfect second" but now this seems useless. Everything seems useless except words because words are the pieces of the puzzle named "the universe". A simple word like "war" can mean a proper fight between two countries or the marvellous battle between the sun and the moon or the day and the night. I also remember an interesting thing about forgiveness, something like a definition: the perfume of a flower left on the shoe that steped over it. I've always tried to persuade the leaves to love the trees. I've always tried to convince the birds to love the sky. And I've always tried to persuade the people to love the earth. I've always been looking for you...

That is why I adore writing because you can mix words in so many ways and create feelings through them. You only need imagination. You need to think more than others do and this is a creative way to play with words. These are the things that made me write like this or, the things you learn in the Academy of Broken Hearts.... This is how words work in a world full of bad things that are usually called like as "love", "kiss", "money" or "happiness". Yet, everything is for me and about me...

Poate ca da, poate ca nu....

2009-11-01T18:27:00.003+02:00

In sfarsit pot sa admir toamna, sa ma uit pe geam si sa vad frunze ... Sa ma uit la nori si la vant... Scria cineva undeva ca suntem aici de mai bine de o luna si jumatate.... Mai conteaza de cat timp suntem aici sau cat vom mai ramane? Ne-am adaptat. Cel putin mie imi place, nu neaparat scoala, nu neaparat orasul, ci totul... fara nimic in minus. Daca imi e dor? De ce sa imi fie dor? de freastra mea posomorata? De culoarea marii din camera? Sau poate de prieteni si familie. Nu stiu, poate ca imi e, sau poate nu, ideea e ca nu conteaza. Nu mai conteaza nimic aici, nici macar faptul ca zilele trec si vine iarna. Acasa ... nu mai stiu unde sa spun ca ma simt acasa. Poate peste tot... poate nicaieri. As vrea sa ma tina cineva strans in brate si sa-mi spuna ca visez, dar stiu ca nu visez si asta nu se va intampla. Si ce daca? Acum nu mai conteaza ceea ce vreau pentru ca aici visele nu au limite. O pata roz pe imensul albastru cenusiu al cerului ma face sa cred ca daca ea rezista palida in fata ploii, atunci si noi oamenii, si eu, putem pasii peste locuri ciudate si necunoscute, transpormandu-le in ale noastre, intr-un camin...

Lumea cumparaturilor

2009-10-21T00:53:00.004+03:00

Ce simti cand faci cumparaturi? Te simti mai bine, mai increzator in tine, vezi lumea cu ochi mai buni dar oare chiar conteaza asta? Ce sunt de fapt cumparaturile daca nu bunuri materiale pe jumatate sau complet inutile. Stau si ma holbez la un sifonier arhiplin si totusi gol. Incredibil ce fac anumite obiecte din om si cum ii controleaza viata. Dar nu, nu despre efectul lor era vorba aici. Ideea este ca uneori, facand cumparaturi poti sa descoperi lucruri, lucruri precum inspiratie ascunsa, lucruri precum defecte sau calitati sau cel putin o parte din tine care este oferita criticilor nemilosi spre analizare. In profunzime cumparaturile pot sa devina motiv de regasire de sine, de analiza interioara, pot sa capete intelesuri ascunse si misterioase, uneori cu adevarat interesante si importante, exceptand plata la casa evident. Anumite haine ne definesc, anumite obiecte sau culori ne decoreaza camerele cu care impartasim momente intime sau pur si simplu anumite bunuri palpabile devin extrem de vitale undeva in drumul vietii, poate chiar mai presus decat vremea. Si stau uneori sa ma intreb daca banii functioneaza sa cumperi si iubirea sau inifinitatea, perfectiunea, lucruri care se definesc sub cuvantul imposibil in lumea asta. Raspunsul real e nu, insa eu stiu ca se poate, dar nu cu bani sau monezi, carti de credit ori cecuri. Toate cele de neatins, toate dorintele, toate minunile din povesti, filme sau ganduri se cumpara cu vointa si ambitie, cu incredere in sine si optimism. Culorile sunt asezate intr-un tablou de un pictor, poezia e scrisa de un artist numit poet, oricarui lucru i s-a oferit o explicatie logica pentru creierul uman insa mie mai logic decat acea explicatie logica mi se pare idealismul care explica in termeni foarte elocventi ca universul e un produs ce poate fi cumparat prin vis si fiecare bucata din el, indiferent ca este sau nu palpabila, accesibila sau inaccesibila acea particita, acea materie devine un obiect cumparabil, inclusiv cuvintele. Eu pot sa detin toate cuvintele din toate limbile si nu trebuie sa platesc vreun ban pentru asta. Trebuie doar sa vreau si sa cred ca se poate, ori sa visez. Indiferent ce cale as alege, eu am facut o cumparatura si pentru faptul ca din cel mai mare magazin am ales ceea ce mi-a placut cel mai mult, ceea ce mi-am dorit cel mai mult, eu acum ma simt mai bine, sunt mai fericita si mai incantata ca am facut o alegere buna, ma privesc cu ochi mai buni si asa urmatorii pasi fiind ceva mai increzatori, vor lasa urme vizibile nu doar in nisip, ci si pe cel mai dur asfalt.

Totul e sa crezi in praf, vise si cuvinte....

Povestea

2009-10-16T22:41:00.002+03:00

Zilele trecute m-am uitat la un film. Parca ii spunea Sweet November... Mi-a amintit de o poveste, una ca oricare alta care incepe cu a fost o data ca niciodata... a fost odata un baiat si o fata. Ca si in Luceafarul, ca si in basme, baiatul era tare mandru si frumos, gen Fat-Frumos sau chiar mai presus de atat. Descrierea lui se intindea pe multe pagini ceea ce ma face sa sar peste ea. Important era ca fetele il considerau fermecator. Pe partea cealalta, in capatul celalalt al pergamentului era o fata. De ea nu imi aduc aminte prea multe, nu stiu decat ca avea ochii verzi si ii placea sa viseze. Ideea povestii e ca se intalnesc undeva, candva si se indragostesc, ca in orice poveste frumoasa. Pai bine, si care e ideea acestui rezumat de prost gust? Povestea asta care incepe cu a fost odata ca niciodata nu se termina cu au trait fericiti pana la adanci batraneti, de fapt ea nu se termina deloc, nu are final, lucru ce o face anormala pentru o poveste sau un basm. Parca se desparteau undeva dar nu imi aduc aminte daca doar fizic sau si psihic. De multe ori imi amintesc de povestioara cu pricina cand merg pe strada pe aleile mici si impanzite de cupluri indragostite. Nu stiu de ce si nici nu ma intereseaza insa ma face sa zambesc pentru ca acea poveste ciudata e cunoscuta doar de mine, e ca o comoara. Nu mai stie nimeni o astfel de poveste si pot sa ii inventez finaluri de fiecare data cand vreau sa o impartasesc cuiva. Nu conteaza, poate sa fie fericita, poate sa fie trista, ideea e ca imi apartine ca ceva ce face parte din mine iar asta ma face sa ma simt speciala. De ce? Pentru ca aici e orasul povestilor, acele faimoase Canterbury Tales de care doar am auzit si intr-o luna de zile inca nu am avut curiozitatea sa ma duc la muzeu sa vad despre ce e vorba de fapt. De fapt nu sunt foarte sigura ca vreau sa stiu ce e cu acele povesti pentru ca eu am povestea mea. Si mai stiu si alele mai vechi, altele mai noi, dar niciuna nu e la fel de speciala ca aceea caci doar ea iese din limitele obisnuitului. Pe parcursul povestii poate sa ploua, poate sa ninga sau poate sa fie soare, nu conteaza. E poate singura poveste care e asa cum vreau eu sa fie si indiferent ce decor are sau ce sfarsit are, ea e adevarata ceea ce o face unica si fermecatoare.

A fost odata ca niciodata un baiat si o fata....

Canterbury tales

2009-10-12T23:25:00.004+03:00

A venit timpul noptilor lungi si racoroase la mijloc de octombrie. Niciodata toamna nu fu mai frumoasa... Copaci pictati in culori aramii, covor multicolor de frunze peste paturica de iarba inca verde de-a lungul parcurilor si strazi caramizii si vechi... Aceiasi nori speriati si gri, acelasi soare palid sau aceeasi ploaie usoara si rece. Aceleasi ruine care inca viseaza peste ani... Doar fetele se schimba, doar oamenii sunt altii in fiecare zi, fie ca se duc la scoala sau la serviciu, doar ei difera in aces peisaj viu. Nu imi inspira a muzeu, nici a film pentru ca e poate pentru prima data realitatea aceea frumoasa din viata mea pe care am asteptat-o ani lungi si tristi. E cutia in care sunt si prieteni, si culori si sentimente si zambete si tot ce e frumos intr-un vis. Imi vine sa mananc popcorn si sa ma uit pe geam la lume, la nuantele din pomi, la fiecare caramida a fiecarei cladiri pe care o pot observa si as putea pierde zile intregi asa, contempland... Fie ca e vorba de catredrala, fie ca e vorba de un magazin modern, orasul acesta pare impaienjenit de timp insa fara sa isi piarda stralucirea, farmecul si vitalitatea. Aici totul are sens si totul curge incontinuu, intr-un mod infinit de placut, imbracat intr-o superbitate nemaintalnita in alte locuri din aceasta lume.

Oras al povestilor, oras al viselor, oras al tuturor celor vazute si nevazute, eu pe tine te iubesc...

Continuare si zambete palide....

2009-10-08T23:33:00.003+03:00

Cand te gandesti la Anglia te gandesti la o vremea foarte foarte ploioasa. Se pare ca viata intr-un orasel mic plin de studenti si turisti galagiosi pe parcursul ultimei luni a avut doar doua zile de ploaie marunta si cat de cat placuta. Aici soarele zambeste cot la cot cu oamenii. Norii aleagra de mii de ori mai speriati decat oriunde altundeva, formand in loc de un tablou, un clip scurt si linistitor. Luna se holbeaza infrigurata la valurile de smoala ale noptilor racoroase fara sa planga, fara sa se ascunda din cauza ploii. Cat despre mine nu pot spune prea multe pentru ca nu stiu ce. Mi se pare ca sursele de inspiratie sunt pe zi ce trece mai goale intrucat ma simt ca acasa, ma simt bine sub plapuma si cu acel catelus bleg si pufos cuibarit in bratele mele. M-am obisnuit cu aspectul prafuit al calculatorului care imi tine companie zi de zi, clipa de clipa, el si cu muzica mea... Ma uit la fularul cu U, ma uit la pozele trecutului meu si la peisajele de pe posterele lipite de curand pe peretii albi si ma simt linistita si fericita caci stiu ca aici totul curge ca apa unui izvor, ea nu se murdareste pentru ca e infinita... O groaza de mesaje pe panou, culoare si pasi marunti pe cararea veche de sute de ani a orasului tutror visurilor mele...

Anglia si noi inceputuri...

2009-09-26T02:28:00.002+03:00

Spuneam acum ceva timp ca azi a fost ultima zi... ultima zi cu nori afara poate...

Ma simt nevoita sa va spun cu zambetul pe buze ca ma aflu intr-o tara care incepe cu a, intr-un loc unde visele par extraordinar de reale. Ma gandeam cat de frumos poate sa fie sa pasesti pe un asfalt care nu mi se mai pare negru, pe un drum care nu mai are gauri si boscheti pe margine. Suna foarte poetic cuvantul boschete insa asta e cruntul adevar despre acea carare care m-a dus timp de 12 ani la scoala. Acum merg pe un zid, pe un perete de o culoare tomnatica... un zid care ma duce cu gandul undeva sus si imi aminteste de aripi albe de inger. Imi aminteste ca inca mai pot sa zbor deasupra universului, inca mai pot sa controlez vremea si cel mai important, sa ma las in bratele propriului meu suflet. Ma regasesc intr-un loc verde, cu cateva pete aramii de la frunzele din parc si inconjurata de perscarusi zburdalnici pe care nu mi-i aduc aminte nici macar de la noi de la mare. Stau si ma gandesc cat de linistita ma vad in fata aceluiasi monitor prafuit care acum este luminat de razele soarelui in fiecare dimineata si care imi ofera o oaza de liniste in agitatia unui oras relativ mic. Stau si ma uit pe un geam de unde vad altceva decat o casa mare si gri, cu pereti in locul unde ar fi trebuit sa fie ferestrele, vad un oras, vad culoare... vad lume, vad cerul albastru... vad viata... Vad, simt si gust din plin noul si nu ma simt singura, nu imi e frica si nu imi displace gustul de aventura. Ma pierd printre stradutele mici si inguste, imi amintesc de locuri similare din Europa si ma las prada viselor cu ochii deschisi in miez de zi, in mijloc de strada...

La final adorm cuibarita sub razele lunii rosiatice, tinand in brate acelasi dovleac pufos si strangand in pumn infinita libertate...

Toamna

2009-09-14T23:08:00.002+03:00

Azi a fost ultima zi... ziua in care mi-am revazut amintirile din ultimii 4 ani in cateva ore, trecand prin fata ochilor mei precum diapozitivele vechi si prafuite. Ma holbam la anumite fete si nu imi venea sa cred ca au trecut lunile mai repede decat bate vantul pe timp de furtuna. Parca nici acum nu imi vine sa cred ca mai sunt doar cateva ore in care voi respira aerul uscat al Craiovei... Imi simt sufletul calm si trist, ma simt singura... prea singura ... Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea insa nu m-au ascultat decat frunzele. Nu imi pare rau insa nici bine. Azi am pus punct. Nu stiu daca acest punct incheie o fraza, o pagina sau un intreg caiet. Mi-am revazut peretii in care am meditat timp de 12 ani din viata, un sfert de zi, mereu... Mi-am vazut trecutul mai viu ca niciodata si l-am simtit atat de aproape incat puteam sa il ating si sa ma intorc... dar nu am vrut. Se spune ca a-ti lua la revedere de la cei dragi este cel mai greu insa eu nu mai am lacrimi sa plang, nu mai am inima ca sa ma doara ... am secat si abea reusesc sa schitez un zambet fals.

S-a terminat. E septembrie si ploua...

Cuvinte goale... ganduri....

2009-09-12T23:20:00.003+03:00

Mi-am facut bagajele.... Un geamantan si un rucsac in care am ingramadit o viata intreaga... o copilarie, amintiri si lacrimi. Printre haine mi-am ascuns zambetele triste dar si sperantele si visele. Ma duc undeva unde ploua mereu si unde e intuneric insa nu conteaza pentru ca acolo sufletul meu se va putea lumina. Rucsacul imi sopteste ca asta e marea noastra aventura impreuna, ca si cum am urca pe munte, am dormi in cort si am face bezele la gratar. Parca simt mirosul dulce si aud cum paraie lemnele sub focul rosiatic.... Ma imaginez culegand zmeura pentru gem si urmarind fluturasii cum danseaza sub razele soarelui. De fapt o sa fiu in gara, asteptand trenul vietii... acela plin de prieteni si de distractie, fara opriri ca sa coboare cineva, doar cu urcari... cantece si voie buna. Necunoscutul cand eram mica, ma speria insa acum ma lasa rece. Nu stiu daca lipsa entuziasmului este normala sau se datoreaza lipsei unei persoane cu care sa o impartasesc, persoana care isi dorea aceasta aventura a mea, mai mult decat mine.... insa stiu ca exista optimism si ambitie caci nu degeaba mi-am pus trecutul intr-o valiza mare si mov. O sa impartasesc un alt capitol din viata mea unei alte camere si de sarbatori, o sa vin nerabdatoare sa ii spun camerei mele cum este sora ei din Anglia, sa ii spun cum sunt peretii si ce secrete are ea... si sa ii ofer din caldura de acolo canapelei mele care va dormi singura timp de 3 luni. O sa imi strang ursuletul in brate si o sa ii povestesc ce dor mi-a fost de el si cat de greu e sa dorm fara sa il stiu in bratele mele.

O sa... o sa... o sa incerc sa ... o sa.... astept sa vin acasa de Craciun....

O alta lume

2009-09-09T23:39:00.002+03:00

Au mai ramas doar cateva zile pana plec... Unde plec, nu stiu... departe. Departe de tot ce inseamna trecut, departe de tot ce inseamna lacrimi si suspine. Unii mi-au zis ca e taramul unde se implinesc vise, altii sustin ca e locul unde se evapora si ultimii pur si simplu traiesc. Imi trec mana prin par si oftez. As vrea sa dorm in plapuma cu ursuletul meu in brate si afara sa ploua si sa fie frig. Sa fie toamna. Sa imi fie frica? Nu cred. Sa fiu entuziasmata... ? Nu stiu. Nu stiu cum sa ma simt si cum sa privesc inainte. Mi-au ramas in cap doar lectiile despre pasii in trecut, durerosi, cioburi de sticla si durere. Uneori am impresia ca am ramas singura, alteori ma vad inconjurata de oameni carora aparent le pasa. O nimica toata caci oricum nu reactionez la miscarea de fel circulara a universului si a celor ce traiesc in el. De mult nu mai gandesc, nu mai simt si nu mai incerc. Nu mai am nici putere nici vointa sa lupt, ci doar sa merg mai departe fara sa simt usturimile de la urzici, muscaturile de vipere si apa rece de ploaie... Ma simt ca intr-un balon cu aer, vida, sau in pustiu... in gol. Nici cerul nu mi se mai pare albastru, nici norii nu mi se mai par distrugatori... intreaga lume a devenit pasnica, inerta, ca un ceas care a stat. Nu se aud sunete, nu se mai vad culori, nu se aud pasi, nu se vad oameni... e liniste. Niciodata nu am inteles totul asa insa ma simt relaxata, ma simt intinsa pe iarba incolora si fara miros... fumez, dar fara sa simt gustul sau fumul. Beau, fara sa imi fie sete.

Pentru prima data sunt convinsa ca fac parte dintr-un anumit univers diferit, ca sunt insusi invelisul lui... neantul si totusi lucrul fara de care eu insami nu as putea trai - nucleul, viata insasi...

England, here I come

2009-09-05T12:44:00.003+03:00

Mai putin de 2 saptamani pana la marea aventura a vietii mele. Acum, ca sunt acasa, ma gandeam la tine... inca nu am apucat sa te revad. Imi era dor de tine, dar tu esti departe.... Cercuri, triunghiuri, linii, forme geometrice amestecate pentru a-mi umple spatiul gol lasat de tine. Stateam si ma gandeam la toate momentele petrecute impreuna si la cum am lasat timpul sa imi fuga printre degetele de la picioare. Am calcat pe nisipul fierbinte si am uitat sa mai plec de acolo, iar tu ai mers inainte... fara sa privesti inapoi. Marea imi batea in ureche, stelele imi impleteau parul iar eu am ramas nepasatoare la sentimentele tale. Acum regret... regret cioburile, regret imaginile prafuite si urmele sterse de valurile naravase.... Ti-as spune sa indraznesti sa visezi din nou, sa indraznesti sa crezi si sa te intorci insa e in van, drumul meu este altul, nisipul meu va deveni mai gri, al tau va ramane galben. Pentru mine soarele va intra in nori aici, pentru a iesi in alta parte si nici macar gandurile si dorintele nu te vor mai putea ajunge, nu vor mai sti cum sa te atinga. Ma va ploua si va fi rece, imi va fi frig, imi va fi dor insa nu va mai conta caci timpul va sti cum sa ma invete sa privesc inainte printre norii de ploaie si cum sa caut stelele chiar daca afara e lumina. Ma voi pierde in noapte, pe strazi pustii, pentru a-ti gasi amintirea, pentru a-mi aduce aminte de vocea ta, de saruturile tale si de mangaierile fine. Ma voi aseza pe drum, pe asfaltul rece si imi voi imagina ca ma strangi in brate. Nu imi va mai fi frig si voi pretui clipele acelea.

La sfarsit ma voi ridica, imi voi lua hanoracul pe mine, si ma voi duce ... acasa...

EYP in Grecia

2009-09-03T23:28:00.003+03:00

Mi-era atat de greu sa accept ca venise si septembrie. Imi era imposibil sa cred ca cele 3 luni de vara fugisera departe de mine si nu imi lasasera decat lacrimi. Mi-as fi dorit ca ultima vara in Romania sa fie fericita, insa viata m-a lovit cum a stiut ea mai puternic. Nu mi-a lasat decat saptamana din Grecia. E ciudat cum de fiecare data prietenii se lupta din rasputeri sa te faca sa zambesti iar un strain reuseste in 5 minute sa te faca sa razi. Asa mi s-a intamplat si acum. Atunci cum sa nu fii trist ca se termina? Cum sa nu fii trist cand pleci de langa niste oameni atat de indepartati de tine si totusi atat de apropiati? Cum sa uiti o intreaga luna de vid si pustietate urmata de o saptamana in care nu stiu cum sa clasific sentimentele? Nu reusesc sa definesc atatea senzatii care pe parcursul a 8 zile nu mi-au dat ragaz nici macar cateva secunde sa le analizez. Uneori mi se parea ca nu am timp nici sa respir iar clipele de distractie care pareau atat de indepartate acum o saptamana, au reusit sa imi umple sufletul in ultimele zile.

Si atunci, cum sa nu multumesti celor ce au reusit asta? In acest sens trebuie amintite cuvintele gen "make a circle", "wake up call" si "squeeeeeeze", buclele aurii ale Silviei, engleza cu accent frantuzesc a delegatiei de fete din Paris, gravitatea vocii lui Romanos, veselia delegatiei din Grecia sau buna dispozitia si zambetul lui Alexey. Nu trebuie uitati nici ceilalti romani care au stiut cum sa se distreze si sa creeze atmosfera tipic romaneasca alaturi de straini. Olivia, Ruxandra, Alina sau Victoria, george, Dyonissos, Ana si multi altii. Si pana la urma, iata-ma scriind o lista pe oameni pe blogul meu, unde nu au loc decat personajele si sentimentele din sufletul meu. Iata-mi inima deschisa in fata unor persoane cu care poate nu voi mai vorbi, cu care nu stiu daca ma voi mai intalni pentru a impartasi momente minunate impreuna. Insa nu conteaza pentru ca ei au reusit sa ma ajute sa ma ridic din nou la cer, fara sa banuiasca de noaptea din mine. Mi-au redat speranta si imaginatia, puterea de a ma inspira din tot ce ma inconjoara, puterea de a creea, de a scrie din nou versuri si m-au invatat sa zambesc din nou.

Per total, nu stiu daca a fost albastrul marii si auriul nisipului, nu stiu daca a fost de vina spuma valurilor sau puritatea razelor de soare, nu stiu nici macar daca zeii din Olimp au contat sau nu si nu stiu nici cat de vinovati au fost oamenii de acolo. Tot ceea ce pot spune este ca EYP reprezinta mai mult decat un popas, mai mult decat o clipa de perfectiune, reprezinta tot ceea ce un om poate gasii mai pretios in viata, reprezinta totul, intregul univers, un ideal, o realitate... si totusi pur si simplu EYP

Popasul

2009-08-23T01:42:00.002+03:00

Printre pacla groasa de nori, in smoala noptii, in linistea morbida a secundelor, printre strazile pustiite si gri, printre blocurile obosite, se vedea palida si firava, lumina unei stele. Avea o sclipire atat de uimitoare si de grandioasa incat m-a facut sa zambesc dupa multe zile intunecate. M-am ghidat dupa licarirea ei si am inceput sa merg agale, privind in sus, spre infinit.... Deodata parca nu ma mai simteam atat de singura si mi se parea ca esti langa mine, mereu la capul patului sa-mi spui noapte buna, cu ochii larg deschisi, privindu-ma si spunandu-mi cat de mult te bucuri ca din toamna mi se vor indeplini visele. Uneori aveam impresia ca esti ami fericit decat mine, mai emotionat decat mine.

Trezindu-ma in mijlocul noptii, ma uit la ceas. Este aproape ora 2 si linistea imi bate incet la fereastra. Aud soapte si murmur suav. Vad aceeasi lumina slaba de stea insa o vad in inima, intr-o imagine. Strain, ciudat, inalt si amuzant, ai aparut in viata mea fix ca acea stea prapadita, mi-ai oferit o clipa de siguranta si mi-ai luat mana spre a mi-o tine in a ta. M-ai incalzit si mi-ai aratat ca nu conteaza distanta, nu conteaza viitorul, nu conteaza nici trecutul. Mi-ai adus aminte ca respectivele secunde imi pot oferi in dar copia fidela a perfectiunii care devine ideal in vis si ca daca am incredere si imi doresc, inca mai pot dansa pe cer.

Tu ai fost acel calator grabit intr-o lume fara rost. Te-ai oprit putin... Acum plecam impreuna catre inifinit.

Steaua, totul, nimic... nu stiu

2009-08-20T23:14:00.002+03:00

A venit vremea sa privesc inapoi. A venit vremea sa ma uit inainte. Incotro sa o apuc? Unii ar spune ca pe vremea asta, acum nu stiu cat timp faceam un anumit lucru. Eu nu pot sa spun decat ca, acum un timp, pe vremea asta, ma simteam indragostita si fericita. Cu cateva saptamani inainte de marea aventura a vietii mele, sunt oameni care ma iubesc, sunt oameni care si-ar dori sa ii tin in brate si pe care, poate intr-o alta situatie, mi-ar placea sa ii am in preajma. Pe vremea asta, acum multi multi ani, mancam bomboane si pufarine si ma bateam cu pistoale cu bile in fata blocului. S-au pus munti intre mine si trecut si dosarele au ramas inchise. Nimic din ce a fost nu voi mai avea, vedea sau simti. In pragul iernii absolute nu vreau decat sa ma scufund in orizontul altor lumi si sa inchid ochii, sa dorm... Ma uit imprejur si vad suferinta sau prostie, vad oameni care nu stiu sa traiasca si care nu stiu ce inseamna sa ai un strop de iubire in palme. Poate ca pentru ei si eu depasesc orice limite insa pentru mine a ramas numai nu... Am sa zbor peste tot ce-a fost mai bun si mai sincer, peste tot ce-a fost frumos iar capatul drumului meu ma asteapta cu cel mai calduros cadou - singuratatea.... Cand imi spune lumea ca abia astept sa plec, cand ma felicita toti, crezandu-ma erou si cand se cred genii care stiu ce simt, imi vine sa urlu, sa zgarii, sa ma tarasc si sa plang intruna... M-am prabusit si imi e mult prea greu sa ma mai ridic, mi-au taiat aripile, mi-au parjolit sufletul si m-au lasat sa dorm in noroi. Visam cum astept acel tren in gara, incarcata de bagaje, cum imi imbratisez parintii cu lacrimi in ochi insa lacrimile m-au strans in brate mai devreme, mult prea devreme si m-au lasat fara aer, fara dorinte, fara sperante, m-au lasat in gol, pierduta. Nici tigarile n-au mai avut gust, nici soarele nu a mai fost luminos, nici zambetele n-au mai fost sincere... a ramas doar durere. Nu mai stiu sa dorm, nu mai stiu sa rad, nu mai stiu ce inseamna sa te bucuri. Am ramas muta de suferinta, cu ochii transparenti, privind in sus, in jos, oriunde, fara sa mai cred, fara sa mai sper. Realitatea m-a lasat dezgolita in pustiu, in intuneric, mi-a daruit teama si ploile. Mi-a luat cerul, mi-a luat cuvintele si m-a lasat ofilita si palida stea cazatoare...

Labirintul

2009-08-12T00:43:00.003+03:00

Am tot amanat sa scriu pe blog despre o anumita idee, in speranta ca voi avea suficienta inspiratie ca sa sune cat de cat artistic. Problema se pune in felul urmator: este vorba de intrebarile retorice, aparent fara raspuns.

Unii oameni, de fel sub nivelul anumitor asteptari, isi pun intrebari ciudate, gen de ce exist sau de ce merg. Aceste intrebari dau dovada de gradul de prostie al fiecaruia deoarece existi pentru ca asa e firea lucrurilor si mergi pentru ca ai invatat asta cand erai mic. Ideea este ca ai nevoie de putina inteligenta pentru a gasi un raspuns, nu neaparat veridic, cat plauzibil, care sa iti satisfaca setea de curiozitate privind aceste tipuri de intrebari.

Cand vine vorba de mine... ca orice om, am si eu intrebarile mele retorice insa marea majoritate au si raspuns daca as incerca sa il gasesc. De ce exista visele si ce inseamna cu adevarat dragostea sau cum e posibil ca unii oameni sa sufere atat de mult incat sa isi vada sperantele naruite in fata ochilor... Aici nu este nevoie de raspuns intrucat miserul nedeslusit al anumitor cuvinte face totul sa prinda culoare. Per total nu prea imi pasa de intrebarile frecvente din capul meu, nu prea imi pasa nici de raspunsurile lor ci doar de faptul ca ele se nasc din nevoia de incertitudine, din nevoia de ascuns si incifrat si din evenimentele zilnice. Haosol in care eu am ales sa traiesc este lumea aceea presarata cu obstacole si ghicitori, labirintul care are forma rotunda si nici o scapare. in schimb el are trepte, niveluri si obiective din ce in ce mai inalte. Aspiratiile devin palpabile doar daca ai rabdarea necesara parcurgerii drumului sinuos pana acolo.

Schimband putin subiectul, mi-am adus aminte de cateva persoane care mi-au fost alaturi in trenul vietii. Mi-as dori sa mientionez ca acele persoane au fost atat de iscusite in arta vietii incat lupta lor cu necunoscutul a ajuns sa aiba finalitate in cele mai aprigi suferinte si cele mai crunte si sfasietoare dureri chiar daca acele persoane ar fi meritat cea mai inalta dreapta de pe podiumul victoriei. Acele persoane, profund ambitioase, nu au cedat si, cu picioarele zgariate, cu inima obosita si cu parul carunt, lupta in continuare indiferent de piedici. Acele persoane merita ca oamenii intalniti pe drum sa le faca loc sa treaca, nu sa le puna alte piedici. Eu personal, atunci cand cararea mea se intersecteaza cu a unui prieten, il iau de mana si mergem impreuna pana cand drumul ne desparte. Poate intre timp ne construim idealuri comune pentru a ne intovarasi pe tot parcursul asfaltului cel negru si al caldurii parca scoasa din infernul cel mai adanc. Pentru ei pot merge pana la capatul lumii si pot invinge pana si viata, pana si infinitul pentru ca sufletul meu simte o inima slabita si ii imprumuta putere dintr-a mea. Nu va conta niciodata unde ma opresc eu, eu nu tintesc sfarsitul glorios si eroic, eu tintesc sa raman vesnica amintire nevestejita in sufletul ratacitilor.

Calator grabit intr-o lume fara rost, opreste-te putin...

La granita dintre vis si realitate

2009-08-03T15:35:00.003+03:00

Stateam si ma gandeam la tine, la cat de frumos imi vorbeai, la cat de bland iti era glasul. stateam de altfel intinsa in pat, cu caietul la linia dintre coapsa si sold, in bataia firava a unui ventilator, scriind... Simteam ca ma trece un fior rece pe sira spinarii din cauza durerii de spate insa gandul ca tu existi imi alina oful.

ventilatorul mergea molcom, scotand un zgomot ca de albina ostenita, alungand caldura. eram intr-o casa straina mie, cu un obiect ciudat care-mi producea o frenetica incantare. In plus, o inghetata albicioasa imi gadila delicat papilele gustative, dand o savoare exotica si erotica buzelor mele. Ascultam replici dintr-un serial cu vampiri care, combinate cu placerea pasionala oferita de inghetata ma faceau sa ma simt personaj principal intr-o fantezie.

Revenind la tine, incercam sa mi te imaginez in diferite locuri sau sa creez o iluzie ca un balon plin cu aer in care sa incapem amandoi si sa nu ne atinga nimeni. Imi place sa cred ca ne aflam undeva deasupra universului, privind cum ultimele raze ale soarelui se arunca disperate in haosul altor lumi. Ne tineam stransi de mana, fara sa ne vorbim pt ca ne iubeam atat de mult incat prezenta insemna infinitul. Te priveam, ma uitam in ochii tai si vedeam acea dragoste pura si perfecta pe care o viseaza fiecare adolescenta. Ne intindeam pe sacii de dormit, si numaram miliardele de stele, una cate una, pana adormeam. Nu am nevoie de hrana sau apa, atata timp cat aceste iluzii imi infrumuseteaza noptile. Rand cu rand, se umple pagina insa sufletul meu ramane la fel de plin de sentimente si senzatii, la fel de indragostit de viata si de necunoscut.

Insa, intr-o lume interioara nu are loc realitatea, dar tu ma aduci mereu fericita cu picioarele pe pamantul viselor.

Tu sau eu...

2009-08-02T00:40:00.002+03:00

Stau si ma intreb uneori de ce scriu, sau de ce e noaptea neagra. Alteori ma intreb ce e viata si de ce trebuie sa fim impovarati cu ea sau de ce uneori ne dorim sa nu mai fim aici. Noi nu avem raspunsurile asa cum nici oamenii mediocrii nu gasesc raspunsuri logice la intrebari precum de ce urmeaza ziua dupa noapte si nu noaptea dupa zi. Mi-e greu sa inteleg cum oamenii pot fi buni si rai, insa nu imi e greu sa inteleg cum oamenii buni devin uneori rai in ciuda aparentelor. Pentru ca acei oameni sunt mereu loviti si cand esti la pamant, ranit, te ridici sa scapi si in lupta pentru supravietuire mai cad si altii, rapusi de mana ta. Unii ar numi-o onoare sau mandrie, altii vointa si ambitie, pentru mine sunt doar cuvinte... forma de a demonstra vietii ca inca stim sa respiram cumva. Suntem incapabili sa fim perfecti desi toti ne-o dorim iar uneori ne credem atat de mizerabili incat cei din jurul nostru se simt mai jalnici decat noi pentru ca ne cred mai buni.

Teorie si iar teorie... dar ce se intampla cand ti se arata in fata ochilor o situatie mai dificila? Cum faci sa fii corect, sa fii moderat si cat mai bun in ceea ce faci, fara sa calci peste altii? Sunt situatii in care cuvintele nu mai sunt de ajuns. Nu stiu ce sa fac: sa merg pana la capatul lumii? sau sa renunt aici si acum, spunandu-mi ca a fost de ajuns cat am incercat? Poate ca imi pun astfel de intrebari despre viata insa cand ma gandesc la tine imi aduc aminte de tot ce s-a intamplat si imi spun ca orice furtuna e urmata de un rasarit. Asa cum ma vezi, asa cum te vad, viata nu se termina aici, indiferent de cat de tare ne dorim sa stea timpul in loc. Daca e nevoie sa ma urc pe luna ca sa te vad mai bine, am sa o fac, daca e nevoie sa ma ascund in urechea ta ca sa ma auzi mai bine, am sa o fac, si totul doar ca sa stii ca nu ma dau batuta indiferent ce s-ar putea intampla azi sau maine... Daca vrei sa ma vezi mai bine si sa ma simti mai bine, trebuie sa iti spun sa deschizi larg de tot ochii caci nu conteaza prezenta mea palpabila ci sentimentele din inima ta... Crezi in tine si ai sa poti face orice, crezi si in mine, nu esti singur, crezi si in Dumnezeu... esti rege peste univers. Tu poti face orice, tu esti tot ce eu nu am putut sa fiu vreodata, tu esti acel "eu" spus in propriul meu gand...

Zburatorul...

2009-07-30T00:29:00.003+03:00

Stateam si ma uitam pe geam.... Imi rasunau adanc in minte cuvintele tale. Le-am scris si le-am pus langa poza lui tata, sa le citesc iar si iar pentru ca ma inspira. Ascultam o melodie care imi aducea aminte de cel pe care il iubisem cativa ani cand varsta mea ii permitea inimii sa zburde libera printre maci si dragoste nebuna. Ma miram cum a trecut timpul printre fire de par de culoarea nisipului de la malul marii si a ajuns sa se opreasca acum, in fata ultimei luni dintr-o vara torida si furtunoasa. Imi spuneai adesea ca esti romantic si visator si nu-mi venea sa cred, dar acum stiu. Acum stiu ca nu esti ca mine, caci eu traiesc precum Blaga si stau cu moartea in gat. Sper sa o inghit odata cu mancarea dar se pare ca nu vrea sa plece de acolo. Si ce daca...

Uneori mai scriu, scriu aici cuvinte zburatoare, cuvinte ce tie iti place sa le citesti. Imi povesteai cum uneori te regasesti in ele si erai mirat, mirat ca simt, ca le simt, ca le traiesc ca si cum ar fi parte din sangele ce-mi siroieste navalnic prin vene. Am avut cuvinte despre el, despre mine, despre trecut si despre viitor. A venit vremea sa am cuvinte si despre tine caci tu, anonim de-a lungul veacurilor, esti singurul vinovat de curajul meu. Tu esti erou si stii, eroii nu cad niciodata dar inainte sa fie eroi au fost lasi si lasii cad de mii de ori. Ne completam in gandire si in idei, ne impleticim mainile si privirile si lasam creionul si cuvintele de pe blog sa deseneze sau sa scrie ceea ce pentru noi e totul, e viata. Pacat ca uneori e nevoie de gropi adanci si nevazute in care sa cazi pentru ca sa reusim sa ne atingem degetele...

Nu o sa uit niciodata faptul ca ma tineai de mana cu atata caldura cu toate ca sufletul tau era praf si cioburi. Pentru tine conta ca sa fiu eu bine... Am fost oarba doar in fata altora caci sper sa fi fost si eu acolo, la fel de prezenta cum ai fost si tu pentru mine. Nu e nevoie de cuvinte ca sa ma faci fericita, nu e nevoie decat de imaginea ta sau de sfaturile tale caci printre miliardele de oameni de pe pamant, printre zecile poate sutele de cunoscuti doar tu poti ceea ce nici mama nu a reusit mereu, sa ma faci sa zambesc inifinit si sincer. Imi spuneai ca fara aripi nu poti sa zbori, dar tu nu ai aripi zburatorule si totusi esti deasupra tuturor iar deasupra ta va fi mereu cerul de un albastru adanc si pur ca ochii unei fecioare.

Da-mi voie sa iti fiu calauza, vino sa-mi tii companie, da-mi voie sa fiu acolo pentru tine, vino sa fii aici pentru mine, da-mi voie sa te tin de mana, vino si tine-ma de cealalta mana caci noi, fie impreuna, fie separat, doar noi, vom fi undeva sus, mai sus decat tot si nimic, singuri, inchisi in palmele universului....

durere...

2009-07-28T23:16:00.002+03:00

inainte de a incepe sa scriu trebuie sa mentionez ca nu va fi fericire in randurile urmatoare.

uneori e nevoie de lacrimi ca sa te trezesti din somnul acela frumos, in care visam un viitor colorat, parintii in aeroport in prag de sarbatori si veselie mare in orasul meu sec atunci cand reveneam din locuri straine. uneori e nevoie de socuri pentru a realiza ca ai 3 fire albe si un gram de nebunie in tine inca nedescoperite. uneori realizezi ca ai prieteni adevarati ascunsi in oamenii care nu iti impartasesc mereu fericirea. de ce? pt ca fericirea e sublima si meriti sa te bucuri doar tu de ea, dar tristetea si durerea e greu de purtat pe umeri iar ei sunt acolo pentru tine, cand nici nu te astepti.

stau si privesc o poza palida, un zambet apus si un chip pe care nu-l voi mai atinge niciodata. stau si privesc in gol, privesc intunericul si ma simt pustiita. ma simt singura si cu genunchii in pamant, cu capul plecat si incapabila sa uit. ma simt un contur fara continut insa cu un scop, ca un pictor care deseneaza marginile unui chip, dar fara detalii... acela nu e chip, e iluzie. si uneori iluzia prinde viata si se plimba intr-un "oras ce a uitat sa deschida ochii" pana cand da nas in nas cu ochii mei. atunci, ea prinde viata... nu va conta cat de nemilos va fi timpul cu amintirile, nu va conta cat de disperat voi striga dupa el, un lucru stiu sigur. orasul meu a adormit odata cu el si cu sufletul meu.

azi, dupa anumite ore bune de privit in gol, dupa lacrimi amare si suspine au ramas doar haine de culoarea noptii, poze si durere in suflete, acolo unde zeci au plans pentru el, acolo unde intunericul a cuprins soarele. acum nu imi ramane de facut decat sa ridic ochii ca de smoala si sa pasesc nu pe asfalt, nu pe iarba, ci pe covoare vopsite in negru. cu toate astea acum, in vartejul clipelor dezolarii, privesc in sus: deasupra e numai albastru.

Locul...

2009-07-25T00:13:00.002+03:00

Well... ce pot sa spun... m-am intors din orasul unde trecutul si viitorul nu prea existau. m-am intors din locul unde linistea dar si harmalaia celorlalti copii mi-au permis sa uit de probleme. m-am intors aici, acasa, in locul unde nu poti sta nici o clipa locului sau nu poti avea parte de nici un moment fericit. m-am intors acolo unde ghinioanele se tin lant iar sufletul meu sta prizonier in propriul corp. pt ca aici nu exista soare si pentru ca nu am mai regasit aceeasi iubire pe care o lasasem sa ma astepte. se pare ca s-a plictisit de absenta mea si si-a intors fata catre viitor caci nu-l mai recunosc. nu-l condamn pentru ca trebuia sa ii fiu aproape insa tot ce sper este ca dragostea ce mi-o purta va fi suficient de puternica incat sa se adune si sa ma sustina in continuare cu cele mai frumoase sentimente existente aici, in univers. m-am intors aici, unde se va fi sfarsit un drum si va incepe un altul. m-am intors in orasul unde cladirile nu au culoare iar inimile oamenilor bat doar pentru a ii mentine in viata. m-am intors in orasul agitat din cauza disperarii tuturor de a scapa de sclavia interioara. m-am intors in locul de unde... el va fi plecat si in locul unde un alt el imi va fi propus sa fi plecat si noi, impreuna...

Why do we lose our dreams?

2009-07-21T22:50:00.000+03:00

An entire world has fallen for me Sunday afternoon when I found out my dad was ill. I was in Barlad, at the most beautiful camp ever when my mom phoned me to tell me the news.

Sometimes it is hard for us to keep our dreams live, especially when the universe goes round and round till you get lost, somewhere between the wings of time. You have to lift your head and be a witness at the murder of your hopes and wishes even though nobody is responsible for this. Maybe you wonder why reading this. Well, because you all know me. I am not the person you’ve seen, I am not mad, I am not evil, I am just a person. My father is in a coma for a few days so my life turned upside down in a glimpse of a moment. I remember all the moments with him, every word he said to me and feel sorry because the last time I talked to him was before I left… at the train station. But I can not stop here, at this old empty crossroad. I have to take a step, and then another one, till I reach my destination. But how to do that if all my dreams lie in the sand…

We lose our dreams because we have to lose those ones in order to create new ones. My tears will fall like rain drops from the wonderful sky but with every tear I get the chance to create a new shape of a wish. Maybe my heart is broken into thousand of pieces, maybe my voice is weak and my eyes in a dark shade but one day things will be happy again. Now I will use my inner voice to say goodbye to one soul and start creating a new one using star dust.

cuvinte din moldova...

2009-07-17T16:09:00.001+03:00

Barlad… un oras pierdut undeva in mijlocul pustiu al moldovei, lasat in paragina ca o bijuterie zgariata si uitata undeva pe fundul marii intr-o scoica. Un oras in care ma aflu acum, in miez de noapte, in fata unui monitor. Am ajuns sa urasc acest monitor, imi trezeste amintiri neplacute… in nucleul acestui oras se afla un camin aproape pustiit, cu 4 fete singuratice asteptand poate una din marile aventuri ale vietii lor. Pe corioare sinistre, cu gresie care seamana cu o cladire parastita, lipa lipa, cu papucii ei galbeni era ea. O observam atenta, urmarindu`i fiecare miscare lenta. Desi tinea enorm de mult la copilul acela amuzant sufletul ei ramasese prizonier in mrejele dragostei desenate pe peretii unui liceu, scrise cu pasiune pe tavanele scarii ei de bloc sau amintite intr`o pagina de jurnal. Iubirea aceea fusese tot, fusese si cer si pamant, fusese singura perla a sufletului ei, gasita in cele mai adanci oceane ale universului reveriei. In loc de ore de somn, privirea ei expunea ca diapozitivele imagine dupa imagine tot ce se intamplase acolo, undeva, unde idealul devenea realitate. Isi amintea fiecare vorba, fiecare privire, fiecare miscare, fiecare respiratie insa dintre toate isi amintea cel mai bine gustul buzelor fierbinti. Ofteaza si rememoreaza atingerea delicata a mainilor a celor doi ochi de cafea, a cuvintelor blande pe vreme de razboi dar si a tuturor celor petrecute cadva demult. Tot ce fusese mai pur si mai angelic din iubirea lor, spre sfarsit a prins o umbra demonica, contur ce la final a transformat totul in ceara topita. Nu mai ramasese nici praf de stele, nici lumina, nici puritate. Tot ce ea inca mai pastra erau cateva poze intr-un albun, 3 cuvinte si amintirile. Nu va uita niciodata cat de mult s-a putut darui sufletete cuiva pentru ca la sfarsit sa fie calcata in picioare ca o furnica, sa fie batatorita sub pamantul moale si in plus, sa fie uitata complet. Sufletul ei a devenit din eterna dovada a dragostei adevarate in cutia pandorei unde nu au loc decat sentimente de ura si de razbunare. Dar niciodata nu se va razbuna mai mult decat a reusit sa o faca deoarece viata a stiut sa ii departa iremediabil iar drumurile lor nu se vor mai intersecta. Cu toate astea ei dor vor ramane impreuna dar separat caci ea simte concomitent ura si iubire pentru omul care i-a fost si inger si demon si protector al tuturor noptilor cu nori de furtuna si poet contemplativ al cerului senin si lunii miraculoase.

A moment like this...

2009-07-11T23:15:00.002+03:00

Ploaie ploaie si iar ploaie... Cu adevarat o zi tomnatica ale carei maini simt cum ma strang pana raman fara suflare. Ma vad intinsa pe jos, afara, iar fiecare strop lasa o dara de sange pe chipul meu ofilit si obosit de viata. Cerul ma sufoca, este apasator si infinit de negru... Simteam cum imi palea sufletul incetul cu incetul pana in clipa cand mi-am amintit ca existi si ca undeva, la capatul orasului, te gandesti la mine. Incep sa alerg prin ploaie cu o forta nemiloasa incat furtuna se simti provocata. Incepe sa fulgere iar cerul se lumineaza spectaculos insa pret de cateva secunde. Ploaia nu are sanse, cel putin nu in fata vartejului tumultos al dragostei. Imaginea lui imi da putere sa lupt cu forte nevazute, cu fenomene ale naturii ce nu pot fi invinse de om. Simt cum imi exalta inima si cum sangele imi pompeaza frenetic prin vene. Gafai insa nu ma opresc, alerg incontinuu ca si cum as fugarii destinul crud. Si stiu ca il voi ajunge, iar popasul meu va fi in fata casei lui, o casa mare cu porti imense, ce par ca ating bolta cereasca. Voi intra, uda pana la piele, cu ochii mari si luminosi, nu inainte de a ma invarti prin ploaie, cu mainile larg deschise, stiind ca am triumfat. Premiul meu e atingerea buzelor lui fierbintisi tremurul fiecarui por al pielii mele atat din cauza vremii cat si din cauza aproprierii dintre noi. Vom fi impreuna, in mijlocul ploii, in mijlocul strazii pustii, in mijlocul orasului adormit, singuri pentru eternitate.

O zi ploioasa

2009-07-11T12:41:00.002+03:00

Ma trezesc amortita, intr-o mare de intuneric desi ceasul se apropia de ora pranzului. Ma uit pe geam, pe aceleasi geam pe care m-am uitat in fiecare dimineata si vad ploaie. E rece, e frig, e dizgratioasa acum, e trista si imi inspira o zi de octombrie tarziu. Totul pare atat de pustiu atunci cand a mea camera nu e luminata suficient.... Ma uit pe poze, amintiri vechi de multi ani sau amintiri recente, de liceu. Mi-e atat de greu sa accept ca de acum inainte nu mai sunt un copil ale carui mofturi vor fi satisfacute imediat. Mi-e infinit de greu sa realizez ca peste doar 2 luni imi voi lua zborul si voi ajunge departe de tot ce-a insemnat copilarie si zambete, de marile iubiri adolescentine, de noptile de betie inecate in fum, de serile romantice la malul marii si de amalgamul de vise amestecate cu pulbere din stele. Uneori clepsidra cu nisip a avut rabdare, alteori mi-a furat fericirea insa intotdeuna timpul va insemna marturia incontestabila a faptului ca aici, candva, voi fi fost eu. Poate ma voi fi pierdut printre valurile marii... poate ma voi fi murdarit de noroiul ploii de afara, poate ma voi fi disipat odata cu bataia vantului insa esenta va ramane mereu aici.

M-am trezit cu un dor nebun de tine. Ma lasasei seara precedenta in fata stelelor dezgolite de inhibitii si ma amageai cu vorbe de amor la gandul ca nu vom mai fi impreuna. Mi-era frica de faptul ca ma vei uita, ca nu-ti vei amintii nici macar chipul meu. Ploaia nu se opreste si visele mele incep sa se destrame, sa pluteasca in aer cu stropii si sa cada, lovindu-se brutal de asfaltul rece, pentru ca in final sa moara singure... Fara vise, fara iluzii, si in curand si fara tine voi pasi pe un drum fara intoarcere. Ale tale cuvinte vor fi pierdute in timp insa etern pastrate in sufletul meu caci linistea pe care numai tu ai stiut sa mi-o oferi va fi valorat mai mult decat orice altceva din aceasta lume plina de himere. Nu stiu cat voi mai putea sa iti zambesc sincer stiind ca pentru noi timpul nu sta in loc. Mi-e teama ca suferinta nu va fi numai a mea iar tu, inger neadaptat realitatii, nu meriti decat sa fii iubit si admirat pe de-a intregul caci esti singurul din univers al carui trup nu e cladit din huma si al carui suflet e pur si sincer. Cu toate ca imi voi baga amintirile in buzunar pentru a le avea aproape, mi-e teama sa nu le pierd, caci acolo, fara tine aproape de pielea mea, daca nici macar pozele si vorbele nu-mi vor ramane, incet, voi muri alaturi de toate visele mele si de iluziile noastre.

Tablou, vacanta sau nimic?

2009-07-08T00:26:00.003+03:00

Acum ceva timp ma intrebam cand ai sa vii ... M-ai luat de maini, m-ai tinut in brate si m-ai ajutat sa numar din nou stelele... Fiecare secunda mi se parea o adevarata marturie a eternitatii si intreg universul se contura prin privirile noastre. Imi fusese dor de tine iar tu ai venit, odata cu mult iubita furtuna, sa imi stingi setea de dragoste, sa ma intinzi pe spate si sa imi arati cat de mult ma adori. Nu e poate, nici un alt sentiment si nici un alt suflet care sa amestece lut si praf si sa faca din ele o inima, numai una, profund indragostita si mereu aiurita in prezenta ta.

Rotile se miscau incet, scartaind pe nisipul auriu. Mirosul de fan si de iarba proaspat cosita imi inunda narile... As spune ca seamana cu un tablou, un altul... insa el mi-a spus ca asa va arata vacanta noastra undeva la tara, impreuna, pe o coama de deal, sub clar de luna. A avut dreptate si iata-ma fata in fata cu artisul care a pictat cele 3 imagini lasate undeva intr-o camera si cu intrebarea: acum si aici sau acolo si atunci, candva, poate niciodata? Sa pastrez clipa sau sa fug pentru ca stiu cum ale ei radacini vor forma o amintire pe viitor dureros de dulce .... ?

Ma trezesc singura in camera mea, fara nici o poza pe perete. Ma uit pe tavan insa nu vad decat dungile de la varuiala... Ma ridic incet si ma spal pe fata, deschid calculatorul si asa portile unei noi zile se deschid. Te astept si de data asta, astept si vacanta in doi, si cele 3 tablouri dar mai ales astept ziua cand totul si nimic se vor contopi iar prima clipire sub razele soarelui sa fie un inceput de infinit sfasietor de fericit.

Tablourile

2009-07-06T23:09:00.003+03:00

Nori negrii de furtuna se aratua la linia orizontului. Erau atat de spectaculosi, atat de amenintatori si fulgere sclipeau usor prin perdeaua lor. Asa arata un tablou care ar fi reprezentat perfect un suflet pustiit. Dar ce artist sa il picteze daca nu cuvantul si amintirea? Cum spuneau unii cunoscuti de ai ei, au trecut 4 ani de liceu. Ea insa isi aminteste de acei 12 ani in aceeasi cladire, de acel drum si de lacrimile si rasetele dintr-o banca undeva in spatele unei clase. Isi aminteste de toti colegii ei, buni sau rai, placuti sau nu, au facut parte din drumul ei si fiecare a stiut sa-si lase o amprenta asupra ei. Cu inima patata de diverse evenimente paseste pe marginea dintre fericire si nostalgie. La limita dintre agonie si extaz, cu lacrimi in ochi si cu un zambet sincer. Acum, mai mult ca niciodata isi vede idealurile indeplinite... isi vede viitorul prin prisma realitatii si e poate pentru prima data cand stie cu siguranta ca urmatorii ani vor fi poate cei mai frumosi din viata ei.

Norii negrii incep usor usor sa se risipeasca. Langa acel tablou pictorul, artist desavarsit, aseaza o alta imagine grandioasa: in fundal, munti negrii ca smoala... masivi, impunatori. Pareau ca niste urasi maniosi pe lume si pe intreg universul. In fata lor sclipea un fir de apa... spumos si rapid. Il grabea caldura soarelui arzator care usca incet incet firele de iarba si roua de pe ele. Un peisaj mistic din toate punctele de vedere. Undeva in planul apropiat, contemplativi, un baiat si o fata... tinandu-se de mana... Ochii lor conturau acele elemente din tablou si inimile lor ofereau pasiune, foc si farmec acolo unde nu exista decat admiratie. Cei doi erau reflexia celei mai frumoase iubiri de vara pe care ea o traise... cea mai tulburatoare dragoste... plina de vibrari si emotii, definitie incontestabila a eternizarii senzatiei de euforie si perfectiune in cuplu.

Al treilea tablou, ultimul lasat intr-o camera goala avea un lan auriu de grau, sub lumina arzatoare a soarelui... si cu o fata, stand cu spatele. O fata care pipaia cu degetele-i fine spicele... si medita la drumul lasat in urma ei, ca efect al faptului ca a calcat in picioare tot... Nu stiu daca aceasta imagine este ceea ce ea a vrut sa exprime insa artistul a manjit panza cum a stiut el mai bine.

In urma ei nu raman decat cele 3 tablouri care reliefeaza un trecut tumulos... un suflet curat si doi ochi care au fost verzi si fericiti, grii si plini de lacrimi dar si negrii su suferinzi.

Furtuna

2009-06-30T21:44:00.002+03:00

O alta zi din viata unui nefericit. Sau a unei nefericite. Asa ma simteam eu azi. Stateam si ma uitam cum fulgera insa cred ca e pentru prima data cand am fost profund dezgustata de mantia vremii, de griul acela posomorat, de vantul sfasietor, de caderea frunzelor la sfarsit de iunie prin parc. In loc sa admir magia furtunii de vara, imi parea atat de uscata vremea, de parca asistam la spectacolol muribund al unui sfarsit de toamna. Totul in jurul meu se naruia, clipa cu clipa, fir cu fir, incet incet universul imi scapa printre degete precum nisipul si se facea nevazut. Priveam neputincioasa o apocalipsa imaginara si totul de la cateva fulgere. Mi-era frica sa nu-mi pierd echilibrul in acel vartej invizibil si sa nu ma prabusesc. Tu nu erai langa mine sa ma sustii, iar eu simteam ca nu mai am suficienta forta cat sa tin piept vantului necrutator. Mi se impaienjenisera ochii si aveam halucinatii, uneori mi se parea ca vad cioburi si nici un loc prin care sa calc fara sa ma ranesc. Din plame imi curgea sange de la atata zgariat copaci si pereti in incercarea de a ma sprijini pentru ca nu cadea la pamant. Simteam ca ma sufoc, ca nu imi ajunge aerul in atmosfera aceea demonica. Aveam impresia ca ma striga lumea si oboseam tot uitandu-ma imprejur insa nu reuseam decat sa-mi vad propria frica, propria constiinta si sa aud propriile-mi batai slabe de inima. Mi-era frig si foame si sete dar eram legata de asfaltul rece prin neputinta de a ma misca. Aveam un sentiment acut de rau, ca un presentiment si un gol in stomac.

Dupa ceva timp furtuna a trecut si a inceput sa picure.... M-am dus incet acasa...

Poate sau nu stiu?

2009-06-29T00:35:00.003+03:00

Iarasi voi incepe cu nu stiu. Acum va fi nu stiu de ce trebuia sa te cunosc. Imi spuneai lucruri care ma ravaseau si ma lasai sa cred ca pot sa numar stelele. Langa tine reuseam, acum mi se par infinite. Probabil e din cauza ca nu mai are cine sa ma ajute sa numere jumatatea cealalta de cer. Ne placea sa desenam printre ele, sa gasim cuvinte si simboluri, sa ne credem uriasi, capabili sa ne jucam cu ele si sa le luam de acolo de sus, sa ni se prindem prin par. Ne credeam stapanii infinitului in special cand era negru si luminat de licuricii aceia mici numiti stele.

Nu stiu unde am pierdut acele clipe si tare mi se mai face dor de ele. Mi se face dor de buzele tale si de mana ta cea calda... imi e dor sa numar ridurile din palmele tale si sa ma plimb cu degetele pe fata ta, pe gropita din obraz, pe gatul tau. Imi e dor sa te privesc inchizand ochii si lasandu-ti capul in bratele mele cand iti spuneam povestea celor doua urme in nisip intitulata "snow on the sahara". Adorai povestea aceea de dragoste si nu iti venea sa crezi cum reuseam sa exprim atat de frumos iubirea dintre doua urme de nisip, doua lucruri atat de neinsemnate pentru monstrii de noi, pt oameni. Dar mereu iti aminteai ca daca noi doi ne puteam iubi mai presus de univers, atunci pana si doua frunze se pot indragosti una de alta si iubirea lor ar fi ceva miraculos de povestit.

Nu stiu unde si cand am uitat sa te sun, sa iti aud vocea, insa stiu ca azi toate acele amintirii imi racneau in ureche sa refac ce am stricat. Dar nici o oglinda sparta nu va arata la fel ca inainte, chiar daca o refaci cu toate cioburile ei. Nu stiu daca tu vei fi ramas aceleasi visator insa eu cu siguranta te iubesc mai mult in ciuda tuturor lacrimilor pe care mi le-ai provocat. Te iubesc mai mult desi doar tu fusesei vinovat de drama mea. Te respect si te stimez pentru ceea ce esti si pentru ceea ce ai fost pentru mine. Nici o furtuna, nici un alt om, nimic pe lumea asta nu va putea sa imi sadeasca in suflet atata amaraciune si iubire la un loc asa cum tu ai fost capabil si pentru asta te ador. Poate ca intr-o zi imi voi calca pe mandrie si umila, imi voi cere scuze si te voi implora sa vii inapoi in bratele mele.

Poate... ca ziua aia e chiar maine sau poate... in clipa cand voi atinge eternitatea atat cu trupul, nu numai cu sufletul. Poate... nu stiu...

Umbre si cuvinte

2009-06-28T01:00:00.003+03:00

Ploaie... Ma simt ca in Londra unde ploua mai tot timpul. Cred ca ar trebui sa ma obisnuiesc cu ploaia, e frumoasa, insa nu imi place in exces. La inceput ma face sa zambesc insa azi m-a intristat. Ma uitam la ea, la stropii care cadeau navalnic peste fata mea, la norii fiorosi, ascultam tunetele... ascultam fosnetul frunzelor sub greutatea apei... cand iar mi-a fugit gandul la tine. Mi-am adus aminte un majorat... unde fusesem impreuna. Ma priveai indragostit. Iar eu iti raspundeam din toata inima mea cu gesturi care iti dovedeau sentimentele mele. Nu-mi amintesc sa fi fost clipa in care sa fi avut motiv de indoiala si totusi ai facut-o. Insa in seara aceea totul fusese magic: ringul de dans care ma purta in locuri nebanuite si oferea viata celor mai frumoase vise ale mele, muzica ale carei ritmuri imi vibrau prin fiecare vena, bautura care imi gadila gatul si ma facea sa simt o euforie blagiana in fata vietii precum si prezenta ta si a prietenilor nostrii care imi creea impresia ca sunt o regina undeva intr-o epoca a rochiilor cu crinolina, a marilor petreceri al curte, a celui mai fascinant lux posibil. Simteam ca ma topesc in bratele tale... Imi aduc aminte saruturile fierbinti din acele momente, imi aduc aminte atingerile tale, soaptele. Totul era perfect. Acum am ramas doar cu amintirea. Ne intalnim constant din cauza prietenilor, te vad mereu cu alta... Stiu ca eu voi ramane etern marea ta dragoste si totusi imi fluturi fuste de femei usoare, le saruti cu pasiune si ma faci sa imi zgarii pielea cu unghiile. Ma doare, inca ma doare.

Calci cu furie peste tot ce ai avut mai sensibil in tine si iti bati joc de orice corp de femeie la petreceri, insa stii si tu ca nici una nu are gustul meu, ca nici una nu-ti va oferi aceleasi placeri carnale ca mine, caci pe mine ma iubeai. Niciodata sudoarea de pe trup nu va avea acelasi parfum ca atunci cand eram impreuna. Niciodata buzele lor nu vor fi la fel de fierbinti ca ale mele. Nici una din ele nu va fi regina ta, vor fi amante sarmane, care isi vor frange inima din cauza ta. Drama lor e si drama ta, iar eu, singura, unica si adevarata ta dragoste, voi ramane iubindu-te in umbra, refuzandu-ti propunerile perverse de amor intr-o epoca unde nu tii cont de ceea ce simti ci decat de dorinta apriga de razbunare. Tu, muritor nenorocit, vei avea cel mai mult de suferit caci eu, pe tine te iubesc si asta va fi moartea ta, iarasi tu vei fi la randul tau moartea mea.

Ploua...

2009-06-23T23:20:00.002+03:00

Iar ploua... strop cu strop pe casa din spatele blocului. e intuneric afara. e frig. fulgera. fiecare fulger imi aminteste de placerea de a sta pe balcon si a le urmarii traiectoria, de a calcula distanta insa gandul imi fuge la tine. nu stiu ce sa-mi spun... nu stiu ce sa iti spun tie. Uneori simt ca nu te pot privii in ochi de teama, de teama ca o sa cad in panza de paianjen pe care ti-o tese privirea... cateodata imi aduc aminte de liceu, de primele zile de liceu in care ma simteam ... deasupra tuturor. eram pentru prima data licean insa ... poate doar cu acea imagine voi ramane dupa 4 ani. pentru ca tu ai blestematele alea de puteri cu care imi tii prizonier al meu suflet pustiit.

Stau linistita, intinsa pe spate, cu ochii spre geam. vad doar lumina fulgerelor si ascult ploaia. ma relaxeaza. ma face sa ma gandesc la triumf, la triumful zilelor mele negre, la zambetul sincer dupa multe clipe de durere. ma simt ca si cum as fi in stare sa strang un fulger intre degete de furie si nu m-as arde. ma simt ca si cum m-as putea juca cu ele, sa le chinui si apoi sa le strivesc, pe ele, marile minuni ale cerului. si totusi privirea imi ramane blocata spre geam. nu ma misc.

Astazi mi-a fost mai greu ca niciodata. stiind ca am renuntat la tine, te-am urmarit indeaproape, ti-am ascultat fiecare vorba, ti-am simtit rasuflarea si nu am mai reactionat. am acumulat in mine tot amalgamul de sentimente si senzatii pentru a le da foc. interiorul meu e ca o anarhie, ca o cruciada violenta caci credinta-mi proprie in ambitie si echilibru e vizibil in contradictie cu vibrarile pasionale ale inimii. mi se parea ca si apa unui lac, apa dintr-un ligean se va undui perfect asemeni sufletului meu daca o privesc. mi se parea ca frunzele fosnesc a vant romantic insa realitatea invingea eroic orice incercare de traire a unui paradis plin de amor.

Stateam si ma holbam ca de fiecare data la tine, la poza ta si nu gaseam nici acum raspuns la ceea ce clocotea in mine. cred ca nici furtuna de azi, nici cea de ieri, cred ca nici cea mai apriga furtuna nu poate fi mai violenta decat propriul meu eu. nu stiu ce sa cred. si ma enerveaza cand nu stiu. eram inerta in fata ta ca de fiecare data insa refuzai sa ma privesti, refuzai sa imi observi eforturile si lupta crancena din mine. refuzai fiindca erai ranit, orgoliul tau fusese tavalit in noroi insa inima iti ramasese pura dovada a iubirii ce mi-o purtai. pana ai ales sa imi narui orice vis, sa imi distrugi orice speranta si sa ma lasi in acelasi bine cunoscut vid al neimplinirii unei iubiri oricum imposibile.

Uneori am impresia ca nici daca intregul univers se va prabusi in oceane, noi nu vom disparea. nu avem cum la cat de intens ne-am trait trecutul apropiat. se intampla uneori sa starnim vijelii in urma noastra insa tablourile pe care sentimentele ni le pictau raman vesnic marturii pure ale infinitei iubiri dintre noi. vom ramane si noi si ploaia si lumina fulgerelor... perdeaua, geamul si amintirile.

Extremism dus pana la limite

2009-06-23T00:05:00.003+03:00

Nu stiu daca sa va povestesc de ceea ce simte partea indragostita din mine, partea dezamagita sau partea reala, care e intr-o perioada de examene insa stiu ce tot ce traiesc se amesteca intr-un mixer universal, si curge prin venele mele ca un drog. e un drog de care sunt dependenta, ma simt ca pe marginea prapastiei, la limita extremului, cu o stare de extaz total insa imbinata perfect cu o nesabuinta si o nehotarare care au ca finalitate o teama si o dezamagire a fiintei ca niciodata nu reusesc mai mult decat totul. oftez incet ascultand tunetele si sunetul infinit al caderii ploii pe casa... vibrez odata cu romantele si tremur cu gandul la el. nu stiu nici acum ce mi-a lipsit sau ce ne-a lipsit ca tu sa fii nevoit sa pleci. Nu stiu cu ce am gresit si cand... insa eu simt ca nu noi am fost de vina, ci ale noastre constiinte uneori stricate. daca nu am trai intr-o vreme cu atata reutate inclusa in realitatea existentiala poate am fi dat curs sentimentalismului din noi. eu una am preferat sa fiu rece, trecand peste toate cu lacrimi pe obraz, amintindu-mi de serile in care uitam de lume si de univers.

si totusi ma simt putin fricoasa si lasa caci in jurul meu vad doar ingrijorare, teama si emotii iar eu privesc spre cer cu aceeasi detasare cu care privesc spre viitor. traiesc senzatia ca nu este suficient de normal sa nu simt nimic cu privinta la situatia curenta suficient de tensionata pentru unii. insa nu pot, nu pot sa simt mai mult decat liniste si relaxare.

ceea ce ma depaseste este insa imbinarea intre dezamagirea ca tu nu mai esti si extrazul, euforia aflarii pe buza abisului. simt ca zbor, acolo sus, simt ca tot ce va urma poate fi al meu, simt ca ale mele intoarse aripi de plumb vor deveni de foc si voi fugi de realitate, aciuindu-ma pe un colt de nor, cu el, cu el real, pe care sa-l strang in brate, si sa il sarut fierbinte. Simt ca daca el va fi prezent fie si pentru o secunda langa corpul meu, ma voi indragosti mai puternic decat am fost vreodata si voi experimenta acea dragoste dusa in extreme, simtita prin fiecare por al pielii, crezand ca ma topesc ca un cub de gheata intr-o zi torida de vara. tremuram numai cand incercam sa ma rup de prezent si sa ma teleportez in acea stare de spirit de acolo de sus. nu-mi mai simteam nici tamplele lovite si strivite de stele, nu ma simteam nici arsa violent de soare, nu ma simteam nici inghetata de frigul noptii si nici macar intristata de durerea departarii. eu te vedeam si te vroiam aproape asa ca am pus mana pe telefon dar cand m-am gandit mai bine, nu te-am sunat. mi-era frica sa nu fiu prea sensibila in ochii tai, caci eu am fost cea care te-a facut sa pleci. mi-era frica sa nu imi raspunzi cu voce aspra si sa nu-mi strici stabilitatea si expresivitatea celor imaginate. mi-era sa nu ma rup in doua, sa incep apoi sa-mi vad jumatatea prin oglinzi, pierduta undeva intre neant si inima mea.

iar tu, cel culpabil de ale mele extremiste perspective, tu, cel care imi ravasesti constant atat parul cat si sufletul, meriti infinitul pentru ca tu, numai tu, ai reusit sa ma faci sa mai simt iar, perfect si armonios impreunate, aceste stari de extaz si de suferinta, atat de intense cat sa ma indragostesc de ele, de mine insami si din ce in ce mai mult de tine.

Timp, praf si vorbe goale...

2009-06-20T00:11:00.004+03:00

Iar mi se facuse dor de tine. Dar tu acum erai departe. Atat de departe incat nu aveai sa te mai intorci, asa ca am mers mai departe. Situatia asta mi-a aduc aminte de cineva drag si de o poveste frumoasa.

Era seara tarziu si el se uita la perdea. Statea intins pe spate, pe canapeaua de piele si se uita la unduirile perdelei albe. I se parea sa se poate urca pe ele, ca la mare, atunci cand te lasi pe spate si simti cum pluteste pe fiecare val, ca intr-un vis, ca intr-o dupamiaza romantica de vara.... In spatele perdelei se vedeau sclipirile ultimelor raze ale apusului. Era o atmosfera atat de calma, tocmai buna de a sta si admira perdeaua si cromatica din spatele ei. Se gandea... Nu stia exact la ce, dar stia ca undeva in acea camera era si prezenta ei, observandu-l. Stia cat adora sa stea pe covor, intinsa pe burta, si sa-l priveasca meditand. SI totusi era doar spiritual caci ea plecase. Uitase de el asa cum oamenii uita ca intr-o anumita zi au vazut un ceva nesemnificativ. Dar pentru el nu era usor, inca avea mirosul ei impregnat in perne, in cearseafuri si il simtea in fiecare noapte. De aceea nu se simtea singur si nici parasit caci parfumul inca il iubea. Deodata perdeaua se misca. Respirase mai puternic, oftase. Ii era greu fara ea. De cand plecase camera era dezordinata, hainele erau aruncate pe jos, se pusese praf pe birou si laptopul statea si acum intredeschis pe langa birou. Nu il mai folosise. Lumanarea ei preferata statea in acelasi colt, pe jumatate arsa iar singurul lucru care ii ramasese de la ea, o scrisoare, era mototolita si arsa de tigari pe langa scrumiera. Fumase mult cu toate ca stia cat de rau ii face tutunul insa nu mai conta. Zile intregi statea in aceeasi pozitie pe canapea si se uita la perdea. Spera sa-i vada chipul in spatele ei, cum obisnuia sa se ascunda si el sa se ridice molcom si sa incerce sa o prinda. Acum ii era greu si sa se duca sa bea apa cu toate ca avea buzele uscate. Intr-o zi o sa aiba suficienta putere cat sa inceapa sa raspunda iar la telefoane insa nu acum. Statea acolo, la 3 cm de nasul lui si vibra intruna dar el nu-l baga in seama. Pana si ea sunase, sa vada cum se mai simte, dar nu-i raspunsese. Ar asculta un disc la pick-up, unul din acelea cu muzica din vremea burgheziei franceze dar nu stie sa foloseasca pick-upul... doar ea stia pentru ca avea unul acasa. Ea stia si sa cante la pian, dar el nu avea pian. Se plictisise sa se uite la perdea asa ca muta privirea pe tavan si adormii...

Revenind. Era seara cand am constat ca mi se facuse iar dor de el si da, ma uitam si eu la perdea... Avea niste dungute albastre care imi aduceau aminte de momentele in care numaram norii intinsi pe spate pe iarba in parc. Acum nu voi putea numara decat cutele de la perdea. Ar trebui calcata dar daca o calc se pierd sifonaturile provocate de jocul de dupa perdea dintre mine si el. Soldatelului meu chinezesc ii lipsesc clipele de joaca de care se bucura cu el in drumul de la geam la canapea. Tot ce mi-a ramas de la el este un nume in telefon si pe messenger. In rest totul s-a pierdut in vant. Ascult folk, muzica tineretii parintilor mei si mi-ar placea sa pot da timpul inapoi. Insa nici in vis nu mai pot face asta. S-a terminat si in urma noastra a ramas o perdea si praf de stele...

Te iubesc

2009-06-17T00:33:00.003+03:00

Aveai niste ochi mari, patrunzatori, de culoarea marii... si te uitai atat de calm la mine, atat de bland... Mi se topea inima dupa privirea ta profunda si de fiecare data cand ni se intersectau privirile credeam ca vad intreg universul din tine prin perdeaua ochilor. Apoi imi mutam privirea mai jos, pe corpul vanjos, pe piept, si mai jos, spre mijloc, spre picioare. Imi placea ce vad si tu stii asta, stii din noptile petrecute impreuna sub cerul instelat. Te simteai puternic si barbat cand iti complimentam chipul ... Si tu ma masurai din priviri, ma analizai incet, cu degetele fine... de la ochi, buze, piept, burta, pana spre gambe si erai innebunit dupa curba sanilor mei. Dar acele vremuri in care pierdeam timpul admirandu-ne reciproc au fugit de langa noi. Am ramas singuri in intuneric, fata in fata cu greutatile vietii si certurile clasice dintr-o relatie. Acum esti mai rece si deseori uiti sa imi spui ce mult iti place cum iti soptesc cuvinte de amor...

Trec noptile... trec zilele si tu esti tot mai departe, dar eu inca imi las inima in palmele tale cu multa incredere si afectiune. Te iubesc, visatorul meu...

Tu, tu, tu ... numai despre tine e vorba mereu...

2009-06-15T00:52:00.002+03:00

Mi-era dor de tine. Surpinzator, chiar tineam la tine. Dar tie nu ti-a pasat nici de data asta. Tu ai fost invatat sa te joci cu fetele si apoi sa le lasi intr-un ocean de lacrimi dar stii si tu ca la mine a fost mai complicat si nici pana acum nu ai reusit partial sa ma faci sa plang. La dracu, de ce trebuia sa ma uit tocmai la tine dintre toti? In fiecare zi cand te vedeam si se parea ca privesc ochi de demon intr-un chip de inger, si chiar unul bun, chipes. Era mai rau ca un drog acel sentiment si nu-mi spune ca nu stiu care e efectul drogului pentru ca stiu. Vroiai si tu, acum mult timp, sa ma inveti ce inseamna sa fii pe val dar stii prea bine ca te-am refuzat. Acum am facut-o petru tine, sa iti deomnstrez ca a fost doar vina ta pentru tot ce s-a intamplat si desi te minteam, m-ai crezut. Fraierule, si atunci imi era dor de tine si inca mai mult ca acum. Acum parca am inceput sa imi pierd din puteri si totusi tremur doar cand imi aduc aminte de trupul tau plin de apa, de ochii tai, de vocea ta, de anii aceia de mult apusi, de visele mele fierbinti din mijlocul noptilor reci de iarna. Acum nu mai esti si nici un altul nu-ti va lua locul, cel putin nu aici desi mi-ar fi placut sa iti fi gasit un concurent, si inca unul mai bun, mai puternic, mai dur, mai rece, mai indiferent ca sa ma laud cu cucerirea lui in fata ta, in fata ochilor tai de las. Tu ai plecat, nu eu. Tu ai fugit de toti, nu eu. Eu am infruntat privirile pline de repros ale tuturor si am triumfat, mai fost mai sus decat tine, mai sus decat mandria ta. Si ce ai castigat? Acum esti un prost cu coroana iar eu am ajuns mai sus decat tine, mai sus decat erai pe vremuri si lumea ma iubeste. Mureai de invidie si ai venit la mine sa ma implori sa te las iar in viata mea. Mai tii minte ce ti-am spus? Ca am pe altul si iar m-ai crezut. Dupa 8 ani inca nu ma cunosti, inca nu stii cat sunt de parsiva cand vine vorba de interesele mele si ai fugit din nou. Trebuia sa lupti cu orgoliul meu daca iti vroiai locul inapoi dar tu ai inchis ochii de frica. Era randul tau sa tremuri. Acum esti departe, prea departe ca sa aflii ca imi e dor de tine si de vocea ta. Mi-e dor de starea aceea de a ma simtii protejata in bratele tale vanjoase dar nici asta nu o sa stii. Mi-era cald acolo, iar acum imi e frig, De fapt m-a ars soarele si ma tine pielea de mor, dar cand mi se intampla asta aveai grija de mine, ma dadeai cu crema. Acum chiar am pe altcineva care face asta, si are mainile mai fine, ma face sa ma simt mai bine decat reuseai tu. Dar degeaba, mie tot imi e dor de tine orice as face si cu oricine as dormi in pat. Dar recent nici macar nu am mai avut pe cineva cu care sa dorm langa mine caci parca mi-au amortit simturile. La dracu din nou, vino inapoi prostule... si nu te lasa intimidat de refuzul intransigent pentru ca stii cat te vreau, te vreau inapoi lipit de mine.

Refugiu

2009-06-08T23:23:00.002+03:00

In ultimele zile m-am simtit ca intr-o gaura, intr-o ptrapastie fara aer, fara lumina, un vid existential din care credeam ca nu pot iesi. Nu stiu cum am ajuns acolo si nici de ce insa mi s-a parut ca timpul a trecut latent si neobservat. Am stat si m-am gandit. Am privit in sus, spre cer. Am dormit. Am incercat sa respir vidul. N-am reusit. Am plans. Azi, m-am uitat din nou spre cer dar in loc de vid am vazut stele. Undeva sus, printre ele erau visele mele. Am incercat sa ajung la ele. N-am putut. Am zambit. eram singura. La sfarsit am realizat ca eram in propria-mi constiinta pentru ca fiecare enigma isi are raspunsul in intrebare. Asa am stiut cum sa urc spre acele stele. Dar tot nu am putut sa ajung la ele. Le privesc. Parca iti vad chipul conturat printre ele. Sa fie oare aceeasi iluzie veche de 8 ani pe care inca mi-o amintesc precum un vis? De fapt e falsa impresie de frumusete, poza in care eram doar noi doi, poza care a ars de la tigarea lasata aprinsa acum cateva zile. Mi-as dori sa nu se fi distrus insa nu ma pot impotrivi destinului. Cineva mi-ar spune ca imi e dor de tine dar eu stiu ca de fapt imi este dor de ceea ce ai fost, nu de tine caci tu nu mai ai nici o valoare. Te-ai pierdut odata cu mine undeva printre valurile marii asa de negre in acea noapte magica pe care probabil nici nu ti-o amintesti. Putea sa fie altfel, dar nu e si nici nu o sa fie. Stii, candva puteam sa iti spun ca te iubesc, dar azi a ramas doar reflexia mea in oglinda, o pereche de perusi galbeni si vidul. Nu pricepi, niciodata nu o sa ma intelegi pentru ca nu ai fost indeajuns de bun incat sa ma analizezi. Dar eu am fost si voi fi mereu. Oamenii pentru mine nu sunt o enigma, nici tu nu erai desi simteam mereu ca nu te cunosc. Enigma o reprezinta imaginatia, nici macar realitatea, nici macar gandurile umanitatii pe care nu o sa le aflu niciodata cu exactitate. Iar ma uit in sus. Acum parca imi vad reflexia din oglinda acolo, printre stele. Oare ce sa insemne asta? Alt vis, alt nume, alt tu, alta viata, altceva.... Oricum, reflexia va fi mereu acolo, chiar daca tu pleci, chiar daca nu mai vii niciodata. Ea, reflexia, va sti mereu sa imi aminteasca faptul ca odata, erai si tu acolo sus, langa mine.

Metamorfoze

2009-06-03T22:37:00.002+03:00

Cum ti-am spus ca s-a terminat mi-ai intors spatele si ai plecat... m-ai lasat zacand in ploaie, mi-era frig, mi-era foame dar tie nu ti-a mai pasat. Te-ai dus la ea, sa te incalzeasca ea, pieptul meu nu te mai ajuta... Dar te-ai gandit oare ca n-am vrut sa fie lucrurile asa? Te-ai gandit oare ca nu am avut de ales? Dupa atatea luni in care am fost impreuna, ti-ai luat amintirile si m-ai parasit complet, nici macar un ramas bun... Si ploaia era atat de rece, iar eu atat de singura... Mai aveam putin, foarte putin si plecam dar tu ai tinut mortis sa-mi lasi un gust amar de noroi si sa imi arunci priviri taioase si cuvinte stricate. Ticalos neghiob ce esti, m-ai aruncat ca pe o haina veche si te-ai dus la ea... Si cica ma iubeai, halal iubire, halal dragoste caci tu nu ai fost in stare decat sa minti, sa ma umilesti si sa ma lovesti cu noaptea. Nu stiu daca era mai rau sa suport loviturile sau sa incerc sa te iert si totusi le-am facut pe amandoua iar tu ai continuat pana te-ai plictisit si ai plecat... Devine obsedant insa cum sa pot oare intelege gestul tau? Cum sa cred ca dupa atata timp o iubeai pe ea iar eu am fost ... nici nu stiu ce am fost si ce frumos ma amageai, ce frumos ma incantai cu trandafirii fara spini dar tu insati erai un maracine. Sa stii ca acum poate stau ghemuita in mizerie, uda, inghetata ... insa maine ma voi ridica si ma voi invalui in furtuni, in cele mai infiorator de negre nopti, printre norii cei mai furiosi si vanturile cele mai napraznice iar tu, muritor de rand, pleaca din calea mea, din drumul meu, caci pe unde voi calca, uscaciune voi lasa... Nu voi ierta nimic caci nici tu nu mi-ai iertat indrazneala de a te iubi si aprecia. Iar in ziua in care vei obosi si nu vei mai sti unde sa te ascunzi, ingroapa-te caci altfel nu vei scapa de furia din mine, de valurile manioase si de ura pe care ai sadit-o in sufletu-mi pustiu. Acum insa, raman sub ploaie, raman aici... vesteda, desertificata, inselata, mintita, batjocorita, umilita de propria-mi viata. M-am inselat odata si am devenit plapanda primavara insa la sfarsit voi fi furioasa noapte neagra de vara.

Oras european

2009-06-03T01:01:00.004+03:00

Am ajuns sa traiesc 18 ani ca sa aflu ca MTV Music Awards se tine la Craiova si pe deasupra canta si Ja Rule. Nu-mi vine sa cred... am ajuns, nu, am evoluat de la sat la oras si eu inca nu am realizat. Cand dracu a trecut timpul incat un super megashow se tine la Craiova si eu aflu cu 3 zile inainte? SI uite asa viata iti mai da un pumn in nas, dar unu din acelea de provoaca cascade de sange... Stau si ma uit la monitor ca proasta si ma holbez la numele de Ja Rule asociat Craiovei... si inca sunt ferm convinsa ca visez.... insa clar ma voi duce si eu in centru, probabil alaturi de intregul oras, pentru a vedea si auzi marea minune a anului 2009. Show-ul de la Craiova va fi deschis la ora 20.00 de trupa Sensor, care promite sa dea tonul unei atmosfere incendiare. Pe langa artistii autohtoni, pe scena Romanian Music Awards vor urca Liana McCarthy, trupa Nexx, Nelly Ciobanu si JA RULE!
In fiecare an, pe scena Romanian Music Awards urca cei mai importanti artisti romani si internationali intr-un show exceptional de trei ore. In acest an, la show-ul Romanian Music Awards prezentat de Alex si Vali Barbulescu vor canta: Connect-R, Smiley, Crush & Alexandra Ungureanu, Iris, Morris, Andreea Banica, Deepside Deejays, Delia, Sensor, Blaxy Girls, Stella, Deep Central, Voltaj, C.I.A, Claudia Cream, Dj Andi, Puya, Nick Kamarera, Tom Boxer, Bitza, Mandinga, David Deejay, Laurentiu Duta, Keo, Play & Win, Zero, Rolla Sis, Cristi Stanciu, Doria, Damian & Brothers si Inna. Poate asa nu mai plec cu un gust amar din orasul in care am copilarit... auzi la ei, oras european... Cata neghiobie din partea lor sa spuna asa de Craiova mea, oras european... si totusi poate ca au dreptate...

Numele

2009-06-02T22:30:00.003+03:00

Imi vine sa implor timpul sa stea in loc dar nu am sa o fac... nu vreau sa schimb lumea doar dintr-un capriciu copilaresc. Imi vine sa smulg amintirile din piept si sa le ingrop dar nici asta nu am sa fac pentru ca nu vreau sa devin piatra seaca... Imi vine sa sterg un nume, sa il tavalesc prin noroi, sa il rup in mii de bucatele insa evident, nici nu voi incerca pentru ca intreg universul ar deveni haos fara el... There's a place for us, somewhere a place for us.Peace and quiet and open air, wait for us somewhere. Nu stiu cum voi putea trai cu acel nume in mine, atat de adanc infipt... insa stiu sigur cum nu voi putea trai fara el, fara existenta lui undeva intr-un colt de viata... Mi-as dori sa ma evapor, departe de aici... undeva intr-un timp si intr-un loc unde timpul stie sa mearga la pas cu evenimentele de pe drumul meu insa nu pot visa la ceva ce niciodata nu va fi posibil dar pot sa iau acel loc si sa il conturez in vis, sa il las sa cada siroi odata cu sangele si sa adoarma odata cu mine. Pot sa ma duc acolo de fiecare data cand as avea nevoie de liniste si sa iau si numele cu mine... Uneori imi lipsesc cuvintele pentru a spune exact ceea ce tin prizonier in mine, acel gand... of, ani de liceu... 4 ani in care mi-am spus ca nu vreau sa vad lacrimi si imi vine sa spun numelui tot ce am pastrat pur si curat din acea dragoste insa imi e mult prea greu pana si sa arcuiesc buzele iar vocea-mi piere... e stearsa, pala... si tu nu o auzi. Mi-ar placea sa ma mai acopere acel nume cu privirea cafenie, protectoare, ca de inger... insa tot ce imi aduc aminte de dupa perdeaua acelor ochi intransigenti e o indiferenta istovitoare... Zambetul ii e incordat, stricat iar calmul ce ma inconjura acum se preschimba in nori negrii de furtuna. Nu mai stiu cum sa ii spun sau cum sa fac sa schimb prezentul insa pot sa calc pe sticla sparta de el fara sa ma zgarii si pot sa ma uit la soare fara sa ma mai usture ochii. Pot chiar sa merg pe mare, sa calc pe valuri si sa zbor caci tot ce-a ramas din el, un nume ingrat, a fost capabil sa imi dea acea forta, acea ambiti si acel curaj pentru a ma ridica mult deasupra celor vii, pentru a deveni stapana pe propriu-mi univers si pentru a alunga efectele si umbrele lasate de el candva aici, peste mine... La final, dupa atata timp, pierdut sau castigat, mi-am spus ca iubirea pentru el, numele, a ramas aceeasi in ciuda durerii insa el a plecat din viata mea. Te iubesc, al meu vesnic nume divinizat... !

Sfarsit sau inceput?

2009-06-01T23:06:00.003+03:00

As scrie despre liceu... despre o perioada din viata mea in care am urcat infinit de multe trepte ca sa ajung aici, in fata verii, acea fericita vara dinaintea unor alte scari... Oare viata e formata doar din siruri de scari care trebuiesc mereu urcate? Mi se spune sa las lucrurile rele in trecut si sa imi amintesc doar de ceea ce a fost bun, dar poti sa iti amintesti doar de acele zile insorite si sa uiti de furtuna devastatoare care a inundat jumatate de tara? Nu ai cum... nu exista soare fara nori, zi fara noapte, bine fara rau cum nu exista nici sfarsit fara inceput. Poti plange pentru ca s-a terminat, poti fi fericit pentru ca s-a intamplat insa, impins de la spate de timp, o iei de la capat si fugi si fugi ca sa nu mai doara ceea ce ai lasat in urma insa amintirile te urmaresc mereu. Cazi, te ridici, visezi, iar iluziile se pierd undeva la limita dintre ce-a fost si ce va fi. Nu stii incotro sa privesti, nu stii incotro sa mergi, caci cioburile trecutului par sa iti zadarniceasca incercarile de a-ti construi un viitor. Ce e de facut? Eu aleg sa zbor, sa zbor peste timp, peste locuri, peste oameni si sa sper ca, acolo sus, in bataia vantului, sub stropii reci de ploaie, arsa de soarele infierbantat, sa reusesc sa imi pastrez echilibrul si sa ajung acolo unde, intrun varf de munte, cioburile sunt ascunse in buzunarele vantului, trecutul se impotmoleste in noroi la poale, iar viitorul ramane undeva mai sus, atat de sus incat nu poate cobori acolo unde sunt eu. Si anume in prezent, fara a-mi obosi aripile, iar acel prezent, acel varf de munte sau de stanca, izolat, va fi popasul meu in fiecare zi, locul care imi va oferi pacea interioara si calmul dintre amalgamul de furtuni si arsite varatice. Acolo voi contempla fuga anotipurilor, acolo voi constata schimbarile pe care timpul le deseneaza pe chipul meu si tot acolo ma voi opri pentru ultima data, inainte de a urma poteca ce ma duce jos, spre noroi... inainte de a urca pe norii ce ma vor duce sus, mai sus decat cerul insusi.

Ani de liceu

2009-05-30T14:16:00.002+03:00

A trecut si ultima mare zi din liceu, banchetul de la sfarsit.... A fost poate ultima zi in care la un loc, elevi si profesori, au cantat si dansat impreuna... A fost ultima zi in care ne-am simtit liceeni. A fost acea seara magica in care toate fetele se aranjeaza o zi intreaga, iar baietii elegant imbracati le invita la dans. A fost o ploaie de stele in parul tuturor iar zambetele din poze vor ramane cele mai pretioase amintiri dintr-un album... A trecut si noaptea in care fiecare si-a amintit de iubirea lui din timpul liceului, de orele mai grele sau mai usoare, de nazbatiile colegilor sau pur si simplu de trecerea celor 4 ani. A fost evenimentul care ne-a facut sa ne urcam pana la cer, imbatati de fericirea unei perioade extraordinar de frumoase din drumul nostru in viata, dar si sa ne izbim violent de pamant odata cu efectiva constientizare a finalului... E ca atunci cand pleci in excursie si te distrezi 3 zile si 3 nopti cu cei mai buni prieteni, dar plangi cand ajungi acasa, desi poate, despartirea nu e definitiva. Pentru noi a fost cea mai frumoasa excursie posibila, una care a durat 4 fericiti de ani si una la capatul careia fiecare pleaca pe un drum numai si numai al lui, devine adult insa totdeauna in suflet va purta amintirea anilor de liceu. Eu personal nu-mi voi uita niciodata liceul, locul unde am petrecut 12 ani din viata, locul unde am invatat sa fiu om, sa citesc, sa vorbesc corect, locul care m-a format pentru viitor. Nu voi uita niciodata profesorii, oamenii care pret de 6-7 ore la scoala mi-au oferit putin din bogata cultura a omenirii. Nu-mi voi uita nici clasa, nici colegii, oamenii care mi-au fost tovarasi de drum 4 sau chiar 8 ani, oameni de la care am invatat sa fiu mai buna sau oameni pe care la randul meu i-am invatat ceva... Nu am cum sa ii uit pe cei cu care m-am distrat, pe cei cu care am dansat la petreceri, pe cei alaturi de care am copiat, pe aceea cu care am impartasit cele mai speciale momente din perioada de licean. Nu voi uita niciodata prieteniile legate in decursul acestui timp, si anume colegi de clasa, colegi de scoala, colegul de banca, colegii din banca din fata, nu voi uita nimic din tot ce a insemnat Fratii Buzesti. Iar timpul, hain si nemilos, ne-a luat si aceste fabuloase momente, ne-a lasat doar albume si amintiri... Nu ne va mai da voie sa fim liceeni decat in sufletele noastre vesnic tinere, vesnic aici, in mijlocul libertatii umane, aici unde am invatat cu totii sa ne tinem de maini si sa cantam, unde fiecare s-a maturizat in stilul propriu si unde fiecare si-a ales un drum in viata. Nu se stie niciodata cine va fi in continuare in drumul meu, eu insa sper sa imi pastrez aceste amintiri vii, reale, iar voi, proprietarii lor sa fiti mereu prezenti, fie doar si cu un salut, caci, la 3000 de km distanta de Romania, mi se va face dor de tot ce a-ti insemnat voi si cu voi perioada de liceu. Ah, anii de liceu...

O iubire alb-albastra

2009-05-27T20:54:00.002+03:00

In camera mea... acum ceva timp existau 2 fulare... acum stau chitite in sifonier. Mai aveam un ceas care acum nu mai merge, o insigna si un fluturas... Acelea inca sunt in raftul cu amintiri alaturi de biletul de la meci si imnul. Daca nu ti-ai dat seama e vorba de simboluri Universitatea Craiova. Cand spun Stiinta ma gandesc la iubirea mea, la cea mai mare dragoste a Olteniei, la o mare de alb si albastru, la Campioana Unei Mari Iubiri... E vorba de o echipa unica, o echipa mandra si tanara, talentata si eleganta, o echipa pe care o simt cand e fericita si care ma face sa plang cand e dezamagita. E echipa care a aratat lumii frumusetea fotbalului lipsita de intrigi si bani, de interese si conflicte, e echipa care totusi a fost atacata de ele si a rezistat de-a lungul anilor oferind spectatorilor spectacolul obisnuit de la fiecare meci. Dupa cum spunea un coleg de-al meu pe acest site http://craiovamaxima.mysport.ro/stiri/48/scrie-de-esti-fan-al-universitatii-craiova.htm nu conteaza ca e vorba de Balaci, Oblemenco sau Costea, e aceeasi echipa unica, o echipa pe care noi o slavim. Nu stiu sa existe echipa mai iubita in Romania, nu stiu sa existe in lume o echipa care sa ma faca sa simt la fel, sa simt acea pasiune pe care Craiova mi-o ofera. Stadionul era intr-un timp casa mea, acum este casa altora care mi-au luat locul, indiferent de persoana de pe acel scaun, Craiova va avea mereu un sustinator acolo, si altul acasa, iar adunati se faci mii de voci care striga la unison hai Craiova! Niciodata nu vor echista alte culori mai mandre decat alb si albastru, decat culoarea marii, culoarea infinitului de deasupra noastra, culoarea unei echipe cu renume in fotbalul national. Forever Stiinta!!

Camera mea

2009-05-26T11:43:00.003+03:00

Acum ceva timp m-am indragostit de o ea... o ea plina de vise si de amintiri. O camera. Peretii bleo, culoarea marii, ah, infinitul. Pereti care stiu fiecare soapta, fiecare dorinta, fiecare iluzie sau dezamgire, pereti pe care atarna 3 harti... Europa si intreaga lume cu urme de praf lasate de degetele murdare care punctau urmatoarele vacante. Un dovleac pufos ce sta molcom pe canapea, un urs de plus de aceeasi culoare azurie care tine de cald in cele mai friguroase nopti de iarna , un colt de camera intesat de parfumuri, deodorante creme si alte farduri, un colt plin cu albume vechi de poze, nedeschide de luni de zile, un colt cu diplome si carti vechi. Un colt cu un sac de dormit niciodata folosit si cu o vaca primita cadou la 16 ani. 2 sifoniere care imi ocupa jumatate din spatiu, peste care stau ticsite jocuri de cand eram copil si un rucsac plin cu intetiile de a pleca in aventuri pe crestele muntilor. Pe interior postere de cand aveam 13 ani si haine ravasite... Pe exterior o instalatie de Craciun si vederi... vederi din Germania, din Grecia sau din Paris, ba chiar si din Romania si mici poze cu actori si cantareti celebri acum cativa ani. De lustra sunt 3 fulgi de nea agatati, care fac prezenta iarna chiar si atunci cand nu e... si un fluture albastru care si-a impotmolit aripile obosite in neaua pura. Biroul e modern, cu un laptop inca neprafuit, cu boxe si o bulina colorata care aduce atmosfera de discoteca aproape in fiecare seara la fereastra mea. Desigur si vacuta cu autograf de la majorat, dar mai ales panoul cu poze... cu cele mai frumoase amintiri de calatorie, cu camile, in pesteri, la petreceri sau langa Hitler si Charlie Chaplin, poze cu lasa, poze cu parintii... In ultimul rand dulapul de langa fereastra ticstit de carti si praf, de scoci, insigne sau machete, miniaturi ... obiecte cumparate de prin tari straine sau primite... Sapca din Venetia, motanul in sacul cu cartofi, turnul Eiffel, iepurasul de la 4 ani, biletul de la meciul Craiovei cu Dinamo de anul acesta, biletul de pe Camp Nou, felicitari, omul cu sabie din China si coiful din clasa 9a de la scoala... O groaza de pixuri si creioane, o caseta cu bijuterii si 2 perechi de creole agatate de un caiet cu arc. Brichete, cd-uri si dosare... un amalgam de lucruri fara de care nu stiu cum o sa traiesc. Imi iubesc camera, coltisorul meu de liniste, locul unde am stat in ultimii 18 ani, unde am crescut si pe care il voi parasii... Insa anumite amintiri, cu tot cu praf, isi vor gasi un loc in bagaje...

EU

2009-05-25T23:09:00.003+03:00

"Ma simt ca un tradafir, firav si totusi puternic, slab in fata timpului insa invincibil in fara dusmanilor, ma urc pe stele insa mi se ofilesc petalele, ma arunc in valtoarea pasiunii insa ma pierd in vant... ma usuc sub soare si renasc sub ploaie... Cresc rosu aprins, foc mistuitor... iubesc cu intreaga`mi fiinta, cu fiecare petala, cu fiecare frunza, dar si cu fiecare spin. Am radacina vesnica, stau mocnit in pamant pana cand apare cineva care ma uda, si ma iubeste. Raspund. Si eu stiu sa iubesc fara sa intep, fara sa provoc rauri de sange pe degete, stiu sa aduc un zambet pe fata cuiva drag, stiu sa fiu pastrat ca amintire intr`o carte veche, sau intr`o poza... Sunt exact un trandafir de noapte adormit... " Si totusi raman iluzie in visul unei nopti de inceput de vara...

Enumeratie

2009-05-25T13:02:00.002+03:00

Pe zi ce trece ma simt tot mai aproape, mai aproape de clipa libertatii... de sfarsitul "tiraniei" de a fi un licean distrat si imbatat de viata. Mai aproape de momentul cand in sfarsit voi atinge cerul cu degetul, mai aproape de finanul romanului, mai aproape de infinit... Mai aproape de dragoste, de distractie, de soare, de mersul in grecia la mare, de statul pe plaja, de apa turcoaz, de poate ce am asteptat intregul an, mai aproape de facultate si de un nou inceput. Vor veni momente in care voi tipa pana imi obosesc plamanii, voi gusta din plin fericirea si imi voi lua de la croitor aripile care am vor duce peste tot prin univers. Ma voi indragostii de vara, de viata si aceasta senzatie va fi mai buna decat orice, decat sexul, decat ciocolata, decat mersul la strand, decat mersul pe bicileta, decat laptele, decat vorbitul la telefon, decat cititul, decat fotbalul, decat stirile pe realitatea, decat un sarut in miez de noapte, decat somnul, decat inotul, decat fumatul, decat alcoolul, decat semintele, decat filmele si mersul la teatru, decat tot... Ma voi urca pe stele si voi sarii in mare, ma voi urca pe luna si ma voi juca cu noaptea, ma voi urca pe nori si ma voi juca cu ploaia, voi dansa uda pe sub stropii reci si voi canta... Voi rade, voi plage, voi alerga, ma voi bucura de fiecare secunda din fiecare zi din anotimp iar al sfarsit voi pleca, strangand amintirile intr-o punga pe care o voi ascunde in geamantan. Ma voi uita inapoi, voi face cu mana si iar voi rade si voi plange iar apoi voi fugi ca sa nu plang din nou si iar voi rade... Imi voi aduce aminte de aceasta vara ca de lunile de libertate din viata mea, lunile in care sunt in acelasi timp si copil si adult, si licean si student, si om si pasare si orice imi doresc sa fiu, lunile unice in care rad si plang in acelasi timp si pe deasupra fara motiv. Ma voi urca intr-un tren, voi face iar cu mana pe geam, cu mana la Craiova, la prieteni, la parinti, la copilarie, voi zambi, ochii vor fi inlacrimati, voi pasii usor usor pe aer si voi adormi. La final ma voi trezii gata sa o iau de la capat, cu forte noi, sa astept un nou moment cand voi rade si voi plange, ma voi gasii intr-un loc gata sa ma lasa sa ma joc cu stelele lui, cu oamenii lui, cu soarele lui, un loc care imi ofera motiv sa ma reindragostesc, sa visez iar, sa mananc iar ciocolata, sa fac alte poze, sa dorm, sa fug, sa zbor...Oh, viata!!

Anglia

2009-05-19T22:56:00.002+03:00

Oare o sa-mi fie dor? Oare o sa ma mai doara? A trecut ziua in care am uitat, acum deja nu imi mai amintesc nimic decat negru... noian de negru si ocean de lacrimi. Parca ma intepa in inima, parca imi era greu sa respir, dar efectiv am uitat... Stai si te uiti la mine ca la o statuie fiindca nu-mi pot aminti nici macar numele tau, un nume pe care sustii ca il pronuntam des. Spui ca e imposibil sa te fi uitat peste noapte si nu vrei sa ma crezi, dar e adevarat pentru ca peste un timp nu voi mai fi aici, si vei realiza ca atunci cand cel la care tii nu e langa tine, uiti instantaneu. Si nu, nu ai fost langa mine deloc in ultimul timp si tare te mai iubeam... Copil mic si prost, caruia nu ii spusese nimeni ca daca se urca in varful unui copac in loc sa zboare isi va rupe o mana, asta am fost... si am cazut, lovindu-ma brutal cu fata de fruntea rece a pamantului. Uneori imi doream sa ma evapor din fata monitorului si sa ma reconstitui undeva departe de camera mea, undeva pe o plaja pustie, sau in varful unui munte inalt si semet... Uneori imi venea sa adun in camera toate florile din lume insa uneori imi venea sa le rup si ma uitam la spini, mi se pareau grandiosi... Acei spini ai trandafirului, ai florii care uneori e minunata, alteori provoaca rauri de sange din deget caci are 2 fete, asa cum am avut si eu pana in ziua in care am uitat. Acum am ramas doar eu, floare ofilita, fara spini, fara culoare, aproape moarta, intinsa undeva in nisip, acoperita de timp si uitata de oameni. Si ma simt bine aici jos, caci e racoare insa gradina imi e casa doar pentru catveva clipe caci sunt floare invizibila, ramanand totusi om, om cu suflet de floare care a uitat ca s-a nascut, a uitat ca a iubit, a uitat ca a existat pana acum si incearca sa o ia de la capat, iar si iar si iar... Oare voi reusi acum? Oare faptul ca te-am uitat ma va ajuta sa pasesc pe un drum de aur sau ma va atrage iar mizeria si namolul care mi-au oferit caldura si inspiratie, care mi-au fost aproape cand suspinam dupa tine? Oare voi cauta o casa mare si luxoasa sau voi dormii intr-o groapa pe asfalt, unde sa nu ma vada nimeni si sa nu ma cunoasca nimeni? Oare tu, minunata Anglie, esti raspunsul la intrebarile mele?

Azi am uitat...

2009-05-17T22:41:00.003+03:00

Azi am reusit sa uit... sa uit de toata mizeria pe care o stransesem in suflet, de namolul care mi se impregnase in haine, de praful care imi inunda narile si de zilele ploioase care pareau infinite. Am uitat sa plang, sa sufar, sa plec chipul si cel mai important dintre toate, am uitat sa te iubesc. Au innebunit salcamii cand au auzit ca am uitat aproape tot in afara de a rade, de a zambii cu toata gura si de a emana o lumina puternica prin privire. Nu mai am ochii tristi si ma uit cu dragoste catre soare, iar cand ploua dansez prin balti... Nu mai stiu sa imi amintesc de tine si nu o sa mai pot face asta vreodata iar acum ma simt libera, libera sa-mi arunc aripile in bataia vantului si sa simt racoarea diminetii cum ma zgarie pe obraji, sa simt stropii de transpiratie cum curg agale pe gat si sa ma tavalesc prin iarba proaspata. Da!!! Ce senzatie uluitoare... Inima mea e in sfarsit libera sa bata pentru altcineva, pentru un el care e acolo, undeva departe, langa mare, in inima albastrului apei, pe plaja fina, un el care nu va stii sa ma raneasca pentru ca existenta mea e mult prea stearsa pentru a se observa din spatele perdelelor ochilor lui cafenii. Azi am reusit sa ma uit la poza ta si sa o rup in mii si mii de bucatele, si apoi sa calc pe ele fara sa ma tem ca voi sangera pe dinauntru, azi am reusit sa iti sterg numele din telefon si sa deschid ochii larg sperand... crezand ca azi, ziua in care am invatat sa uit, va fi o zi suficient de memorabila incat smoala in care ma infipsesem sa se transforme intr-o gradina plina cu lalele si papadii iar norii negrii de furtuna sa fuga din calea fermecatoarelui soare bland si iubitor. In sfarsit, azi te-am uitat!!!

Choises

2009-05-16T01:08:00.002+03:00

Choices… Life is based on them, life forms from them. They are the key to success, to that success that helps you smile every morning even though outside is cloudy or rainy. The choice of taking one special photo in one special moment, the choice of life itself, these are the decisions that build a strong happy future. But you can not control your heart and you fall in love. If you are lucky, you get married, if not, in one special night you will be alone and cry… This is because destiny chooses in your place and the universe seems to approve faith and not your reasonable actions. Those are moments when your lucidity and wisdom come up in front of life, the moments when you are forced to pick another road, another style, maybe another life. The moments when loneliness seems to cover you, the moments I adore the most because it comes the time to overpass an obstacle and learn how to defeat the impossible and instead taking that picture you decide to record the present in order to remember how one specific decision changed destiny’s choices. Some day you will realise it is your future and your ideas of creation, of inovation, of changing the old will put the bases of a career, of a family, of a life full of pleasure, of self confidence and euforia.

O lume plina de glorie

2009-05-15T18:52:00.003+03:00

Se spune ca uneori vine o zi in care trebuie sa-ti dovedesti puterea de concentrare, capacitatea de a reactiona in conditii grele, viteza de reactie si alte cateva calitati importante. Se spune ca atunci ies in lumina cei a caror valoare este mult peste limita mediocritatii si ca aceia vor fi demni de tinuti minte pentru rezultatele lor. Se spune ca uneori ei pun bazele unei noi lumi mai bune, mai inteligente, mai realiste insa oare cui ii pasa de efortul pe care il depun acele genii? De orele de munca necesare atingerii acelor rezultate uimitoare si de ambitia uluitoare de care dau dovada? Acei oameni ies in fata cu fruntea sus, cu zambetul pe buze, mandrii pentru ceea ce fac. Aceia sunt elevi olimpici, studenti realizati in strainatate, artisti, sportivi... fiecare e unic in felul lui, fiecare poate fi celebru in felul lui, fiecare poate realiza ceva care sa capteze atentia celorlalti. Fiecare poate contribui cumva la bunastarea mediului in care traim, poate ajuta pe cei nevoiasi sau pur si simplu poate sa distreze publicul. Acei oameni care isi cauta si isi gasesc un rost in viata sunt acei oameni care cred in ei insasi, in forta lor de a depasi obstacole, de a porni mereu cu dreptul si de a-si ascunde lacrimile in momente grele. Acei oameni care in ciuda trecerii timpului raman tineri si puternici, raman vesnic umbre ale gloriei dintr-un anumit moment al vietii lor. Acei oamenii care devin modele pentru altii, oameni al caror nume e mereu scris cu litere mari si subliniat pentru ca a insemnat ceva, oameni care raman eterni. Azi m-am simtit si eu unul dintre aceia si nu fiindca as fi facut ceva in mod special ci fiindca stiu sa cred in mine, sa cred in visele mele, sa cred ca voi putea schimba in bine o parte din lume, poate oameni, poate locuri, poate chiar timpul. Cred si sper ca voi avea mereu puterea si ambitia necesara sa ma ridic mai sus, mai sus, nu in ochii lor, celor din univers, ci in ochii mei, in propria-mi viata pentru a deveni propria mea muza, propria sursa de inspiratie, propria mea celebritate....

Fara titlu

2009-05-13T10:09:00.009+03:00

Intr-o lume plina de idei, de culori si vise exista undeva, intr-un timp vechi, de mult uitat, pe o plaja cu nisip gri, intr-un loc izolat de univers, undeva in spatiu, un suflet trist, melancolic, parasit... Acolo, acum multi multi ani, ea se uitase de sine, se instrainase de omenire si alesese sa calce pe urme extraterestre, straine de noi cei de aici, de noi cei de jos, umili si mediocri. Ea era sus, mai sus decat norii, mai sus decat cerul, aproape de soare, aproape de infinit si aproape de nemurire... Chipul ii era senin, insa ochii ii avea plansi, niste ochi verzi ca smaraldul, patrunzatori, adanci ca marea... iar trupul ii era mladios, se unduia odata cu trecerea timpului, se legana pe muzica vantului, se lumina la fiecare rasarit, se intuneca la fiecare apus... Ce minune de om, daca o fi om, ce suflet sa fi avut incat sa reziste singura in spatiu, in acel cosmos unde ea e grandioasa si planetele infim de mici, de nesemnificative si de tinere, ea era de mult acolo...Si totusi se simtea ca un ravas, ca o prajitura neterminata, ca o hartie mototolita si inghesuita intr-un spatiu prea ingust. Vroia sa fie mai libera, mai independenta, mai singura, mai sus decat orice, mai sus decat Universul insusi. Vroia sa isi inchida acel telefon care ii provoca durere, care strangea in el voci aproape stinse, voci care o zgariau, o loveau mai rau decat o mie de pumnale. Vroia sa se evapore din mintea tuturor oamenilor care o cunosteau, sa nu mai existe decat pentru ea, in ea si sa nu mai ofere nimanui ocazia sa o faca sa planga cu lacrimi... acele lacrimi care atarna greu si lasa urme pe fata, acei stropi de apa sarata care aduna in ei toata mizeria umana existenta pe Pamant.

Constatare

2009-05-12T22:05:00.003+03:00

Vine o zi cand te intebi ce s-a intamplat de nu mai detii raspunsurile... unde si cum ai pierdut sirul lor caci ai ajuns sa realizezi ca tot controlul vietii tale s-a transformat in banal si cand intervine ceva nou si unic, nu mai stii ce sa faci si cum sa reactionezi. Ceva precum un el, altul decat cel pe care il iubeai, altul decat cel care iti umplea noptile care acum iti umple gandurile cu chipul si vocea lui. Si stai cu coatele pe genunchi si te intrebi oare ce e de facut atunci cand imaginatia ta fuge in cu totul alte directii... Iti vine in cap marea.... sau diverse amintiri mai vechi care fac loc unei lacrimi pe obraz. Ti se spune deseori ca esti optimista si vesela, dar stii si tu ca nu e asa, ca esti, cum o spun si ei, o ciudata insa una a carei existente desi pare plina de fericire e dramatica, tragica fiindca in fiecare zi rupi din ea o parte din omenie si te arunci in fiecare prapastie pe care o vezi fara sa te gandesti ca poate sunt oameni care ar suferi dupa tine. Nu-ti pasa fiindca esti o pesimista si zbori pana jos, pana cand te lovesti zdrobindu-te de fundul abisului, de interiorul tau, de stancile menite sa te omoare. Dar tu nu mori, ci suferi si te ridici, urci, reusesti si la sfarsit zambesti... Focul tau interior te arde insa tu, pasare pheonix, renasi si din namol si din stele...

EYP experience

2009-05-11T20:22:00.001+03:00

We’re all in the train of love, aaaaa, we’re all in the train of love, aaaa, we’re all in the train of fantasy, we’re all in the train of love. E o dupamiaza insorita de duminica iar trenul merge molcom odata cu fuga razelor inspre apusul melancolic. Soarele e trist, e trist caci din Eforie Sud a plecat un grup de 80 de tineri zgomotosi spre casele lor. Fusesera intr-o sesiune de team building si commettee work in EYP – European Youth Parliment timp de 3 zile, zile care desi au fost extraordinar de obositoare au avut strecurate intre activitati clipe de pura perfectiune. Rasete ironice, zambete iubitoare, fete aiurite si voci galagioase intr-un amalgam de idei si perceptii despre teme de actualitate care au creat legaturi si experiente de neuitat. In prima zi, plini de emotii dar cu o energie radianta ajungem in Tabara Internationala Eforie Sud, unde ne primeste Mihnea. Peisajele fug prin fata ochilor mei precum amintirile de ieri si alarteri… Ne cazam dupa care fugin spre mare…. Marea…. Albastra, infinita, limpede si frumoasa…. AH, marea !!!! Fericiti cei ai caror ochi au privilegiul de a se bucura de unduirea suava a valurilor ei. Vine o zi cand iti doresti cu o pofta hamesita de dureri sa iti incarci sufletul cu zgomotul si energia marii, cu imaginea ei de eternitate dar si cu cea de efemeritate a valurilor. O zi ca asta cand, in ciuda tuturor nefericitelor momente care te inconjoara esti linistit, esti indragostit de farmecul unei ape, unei transparente colorate. In Constanta era umbrita de cativa nori fugitivi, era furioasa pe ei ca nu vor sa o lase sa straluceasca in bataia soarelui de inceput de mai, era manioasa ca o deranjam dar totusi placut impresionata de admiratia noastra pentru ea. Inapoi in tabara, incep usor usor sa vina si organizatorii si chair-ii, vine si Shamal, presedintele acestei regionale. Lucrurile incep sa capete un aer de seriozitate europeana de care te lovesti doar la stiri pe Realitatea insa atosfera este perfecta pentru tinerii inovatori. Odata cu lasarea intunericului eu face cunostiinta cu Radu Simionescu fata in fata, cu Viorel si Claudia care sunt foarte sociabili si deschisi. ma simt extraordinar de bine intre straini pentru ca vorbesc cu ei ca si cum m-ar cunoaste. ma simt eu insami, libera sa-mi sustin perceptiile fara sa fiu contrazisa, fara sa fiu marginalizata, libera sa discut de teme de actualitate cu oameni in cunostiinta de cauza fara sa intervina plictiseala cauzata de lipsa subiectelor de interes comun, independenta intr-un loc unde imaginatia conteaza enorm. Prima zi de activitati aduce zambete pe buze tuturor participantilor datorita jocurilor de teambuilding care se dovedesc a fi extraordinar de amuzante. Desi utilitatea lor o pricep doar cei care intradevar stiu sa munceasca in echipa, a sta in aer liber si a rade este relaxant iar coordonatorii par incantati ca au sansa sa cunoasca noi oameni, sa lege noi prietenii si cine stie, pe viitor poate sa isi intersecteze drumurile. Ada, cealalta coordonatoare a noastra este plina de energie si foarte implicata, este atat de incantata de delegatia noastra, de pasiunea din noi incat se simte ca intre cei mai buni prieteni ai ei sau cel putin mie asa mi s-a parut. Razele soarelui cad pe fetele tuturor celor prezenti acolo, luminandu-le chipurile si facandu-i sa radieze de emotie. Verdeata se bucura odata cu noi de acea zi de vineri iar pasarelele ne acompaniaza galsurile zglobii cu triluri primavaratice. Luand-o la goana cu « a big fat poney » , devenind personalitati sau chiar noi insine cu hartiute lipite pe frunte, sau creand un ingenios monstru de oameni delegatia noastra la sfarsitul zilei a fost multumita de intreaga organizare a orelor de teambuilding. Eu personal mai experimentasem astfel de activitati iar pacea si extrazul sufletesc pe care le simteam la sfarsit nu se pot compara nici cu cel mai frumos cadou. A fi coordonat de oameni apropiati de varsta, care stiu care iti sunt problemele, care au fost si ei ca tine, sau poate au aceleasi idei futuriste ca si tine inseamna a te simtii inteles, a te simtii in largul tau acolo unde, poate un adult ar fi dat gres. Indiferent ca era Viorel, omul cu picioare rapide si aparatul la gat, fie ca era doar Radu, vicele tuturor, fie ca era Silvia cea creata si non stop zambitoare, fie ca era Ada sau Claudia, Maria, Mihnea sau Lara, alaturi de Shamal, Tom, Laurie si Bela aceasta echipa a reusit sa ne ofere un weekend de vis in ciuda anumitor voci care s-au plans de prgram sau strictete, insa ei uitasera de ce erau acolo. Ei ne-au oferit sansa sa invatam sa ne coordonam, sa lucram ca o echipa solida pentru un interes comun, un obiectiv care poate fi atins daca toti isi pun mintea la contributie. La sfarsit am fost parlamentari pentru o zi, ne-am simtit importanti, tinand discururi si ni s-a permis sa ne spunem argumentat opiniile. Am facut poze de grup si la final, am lasat loc si la 203 lacrimi pe obraz caci a fost o experienta minunta patronata in intregime de mare… de acea mare atat de frumoasa, de eterna mare… Nu stiu ce vor face altii, dar eu, desi voi pleca din Romania, desi poate acum nu pot continua, voi reveni in activitatile EYP in cel mai scurt timp posibil caci astfel de experiente te formeaza ca om, te modeleaza si te invata sa fii mai inteligent, sa tintesti mai sus si iti ofera o mana de ajutor ca sa iti descoperi si sa iti pui in valoare potentialul. Cine stie, poate pe viitor reusim, o generatie galagioasa de tineri, sa schimba ceva in bine caci motto`ul acestei sesiuni a fost « IT’S YOUR FUTURE !! DARE TO CREATE ! DARE TO INOVATE ! »

Ziua amintirii

2009-05-04T00:04:00.003+03:00

Azi e ziua amintirilor, un fir tesut de o groaza de poze, un amalgam de idei si cuvinte vechi, pierdute undeva in timp, lasate cu totul in urma... O zi in care parca simt nisipul de pe plaja fina a statiunii Olimpic Beach din Grecia, parca aud cum se spargea fiecare val la ore tarzii in noapte alaturi de un bun prieten din copilarie. Inca vad cum fumul albastru din tigara parcurge un traseu spiralat catre stelele de pe bolta neagra ca smoala. Inca imi aduc aminte discutiile din acea seara, inca simt gustul de tutun si mirosul de sare din atmosfera. Inca stau si visez la universul ideal, blocata undeva acolo, in amintire, retraind acele momente de magie pura. Imi aduc aminte de plimbarile pe faleza, de aglomeratia din magazinele din imprejurimi, de lumina de la bijuteriile expuse in vitrine, de eleganta hainelor de blana, de mirosul de porumb copt si de fericirea turistilor. E frumos la mare, e soare, e cald, e un concediu relaxant ziua si agitat noaptea cand cluburile iti fac sangele sa clocoteasca in vene, iti provoaca sufletul sa exploreze cele mai inalte culmi ale extazului. Infinitatea marii ma inspira, ma facea sa imi alung gandurile rele si sa iert, sa uit ceea ce trebuia uitat, sa ma bucur de unele din putinele momente cand inima iti e sincer fericita pentru ca valurile o iubesc. Azi e ziua cand orice poza provoaca un zambet nostalgic, orice melodie are o eticheta a unui anumit loc si a unei anumite persoane pentru ca stiu ca voi lasa toate acestea in urma intr-o zi, voi uita sa imi amintesc, voi uita sa visez cum o faceam atunci, voi uita sa ma sperii de valuri si sa plang de fericire cand revad marea.... Nu voi mai revedea nici imaginile legate de el caci ma vor durea, nu voi mai stii sa ii pronunt numele, nu voi mai avea curajul sa ii scriu, nu voi mai putea face nimic si poate pentru prima data trecutul va ramane in trecut si prezentul se va proiecta in viitor precum o cascada de vitalitate si culoare. E pacat ca trebuie sa las prada timpului atatea lucruri si bune si rele, insa pentru a merge mai departe uneori e nevoie de lacrimi si sa arunc acea carte cu coperti de piele rosie, cu pete de sange si praf de stele, cu atatea randuri scrise caligrafic si un morman de poze vechi.

Tot si o secunda

2009-05-02T23:37:00.003+03:00

vine o zi in care nici macar nu poti sa scrii cu litere mari la inceputul propozitiilor, o zi in care ai in fata o intersectie din care pleaca enorm de multe drumuri si stai si te intrebi incotro... o zi in care nu stii sa faci diferenta intre un capat al strazii sau altul, pur si simplu mergi orbeste pe orice trotuar iti apare in fara ochilor. te opresti si vorbesti cu oameni si oameni dar nu retii nimic din ceea ce spun ei, nu le retii nici macar fetele pentru ca se intampla ceva cu tine. uneori stai si iti petreci serile de sambata vorbind cu straini pe chat sau mancanc napolitane cu cocos dar stii bine ca nu conteaza pentru ca maine nu va mai fi la fel. in nici o alta seara nu vei mai manca din acea punga de naty si nici nu vei mai vorbi aceleasi lucruri cu necunoscutii. uneori acest tip de situatii se intampla cu un anumit motiv si tu stii doarte bine ca ti se datoreaza lacrimii de azi-dimineata. acea lacrima strecurata pe ascuns intr-un grup de prieteni la auzul unor cuvinte care te-au miscat profund, anumite cuvinte legate in mod evident de el... cum ca el nu te poate intelege, nu poate sa realizeze ca esti prea buna pentru el, cum ca tu esti vinovata ca nu uiti. si ce? abureli... praf de cuvinte, nisip si orice se poate imprastia.... inclusiv sentimentele mele. simt ca le pierd odata cu bataia lenta a vantului si doare. vreau sa plec odata si odata in anglia, intr-o tara mai sobra decat sufletul meu dar macar acolo o pot lua de la inceput. suna dramatic nu? nu obisnuiam sa fiu asa, dar din cand in cand mai cazi in balta de ieri seara si te lovesti. asta am patit eu azi, m`am impiedicat dar maine o sa am haine curate si acelasi zambet pe buze...

One special decision...

2009-05-02T16:35:00.001+03:00

Have you ever wondered if life could be perfect? I am sure you dreamed about it, you wish that dream became real but you also know that most idealistic dreams do not come true. This is because dreams make you happy and a smile is always putting a drop of light in your day.
Do you really believe yourself when you say that time solves everything? I do not. Time is a medicine but not a cure and yes, it can let memories hide into dust but it will not kill them. So do not take this pill in order to get rid of sorrow because all you will receive will be a slow torture of your soul.
Time is the rite of passage in our lives and neither the mortality nor the endings will destroy its charm and eternity. It is the gateway to heaven, to hell and to humanity, is the open hand that sustains the sky.
Time is sublime, it can develop a world of a false perception of perfection, the real perfection or it can darken the entire universe. Some might say it is because the curse of happening in each one’s life but personally, I like to say that time offers the right explanation of a veridical reality. Perfection can not be define as concrete, and usually it is said that is untouchable but it all depends of the perspective so if you see the world like water in a shiny glass the view is quite simple: water can be clean so perfect or dirty so imperfect but isn’t it still water? That unique substance that maintains life? So that water is perfect. But what has time to do with this explanation? Well time, cannot affect water, it can let the nature do her role, by adding impurities in the transparent liquid but it will not change the initial substance. So it can or not affect thing, depending only on your way of seeing the curse of normal flow of hours, of existence.
Do not philosophize the abstract or concrete notions, words because what you will succeed will be a fake and the original masterpiece will still remain hidden because “time” is one of the millions words that have both millions of means and none explanation that are able to prove something to your rotten heart and mind.

1 mai

2009-05-02T00:30:00.004+03:00

Ring Costinesti, cei mai tari DJ din Romania si o atmosfera tipica zilelor toride de vara cand abea daca aveai loc sa dansezi. Suna ideal pentru o seara de distractie la cote maxime, de joc al picioarelor intr-un ritm ametitor, un cocktail in 4 culori si o pereche de brate intre care sa dansezi. O noapte in care ritmurile muzicii sa iti patrunda adanc in sange si sa te faca sa vibrezi intr-un mod in care nu ai mai simtit vreodata, o noapte in care basul sa te imbete de euforie incat sa vrei sa te misti pe melodii urcat pe stele. Fustite scurte, barbati ai caror pectorali ies prin tricou, fluiere la unison, maieute decoltate, un strop de adrenalina, un strop de alcool, o tigare, tocuri si multa multa distractie fac o noapte de 1 mai extraordinar de reusita. In nebunia asta era el, la fel de atragator, la fel de chipes si cu aceiasi ochi ametitor de sinceri. Dansa cu o fata, blonda si frumoasa insa nu era multumit, nu, nu era. Cea pe care o purta in inima era la 3 m de el, cu un altul de mana si parea fericita, parea ca gusta cu toata pofta posibila amtosfera calduroasa a discotecii. Isi dorea sa o fi tinut pe ea de mana, sa fi mers apoi cu ea pe plaja sa vada rasaritul impreuna, sa se bucure la maxim de aceasta zi atat de speciala si tocmai cand isi imagina cum s-ar fi incheiat seara cerul incepe sa cerne picaturi reci de ploaie. Fata de langa el fuge, dispare, se evapora ca apa iar ea... acea ea ramane langa el. Ar fi plecat si ea odata cu toti ceilalti dar el parea ceva mai protector decat un acoperis, atat de protector incat se ascunde in bratele lui. Dupa o noapte de agonie erau impreuna insa nu mai era distractie. Pleaca... merg agale prin ploaia rece, prin noaptea neagra pe plaja... asculta marea, admira valurile si gradoarea infinitei mari, dupa care se retrag in camerele lor, la caldura, sub dusul fierbinte si sub aripa plapumitei pufoase. Un 1 mai cu adevarat diferit, misterios, ale carui poze vor dainui multi ani in albumele celor doi.

Hotarari si lacrimi false...

2009-04-29T23:52:00.001+03:00

Ti se intampla uneori sa te indragostesti, in ciuda tuturor sfortarilor tale de a rezista tentatiei. Nu ai cum. Nu ai cum sa nu visezi la el cand tot ceea ce tu ti-ai imaginat i s-a ascuns in suflet. Nu ai cum sa nu suferi dupa el, sa nu tanjesti dupa atingerile si soaptele lui, dupa calmul din fata unui tablou reprezentand rasaritul pe plaja pe care el ti-l poate oferi. Nu ai cum sa nu vrei sa ii simti buzele fierbinti. Nu ai cum sa taci in fata dragostei. Insa ce se intampla cand el raspunde dorintelor tale, iti spune tot ceea ce tu odata sperai sa auzi, te cheama langa el si tu refuzi? Ce se intampla cand orgoliul si timpul te impiedica sa te lasi prada valurilor inspumate.? Ce se intampla cand nu mai urmezi inima si te lasi cuprins de ratiune?Oare nu cumva gresesti daca incepi sa crezi ca nu are rost dragostea voastra pentru ca stii ca ea se va termina curand?Oare nu cumva esti vinovat de uciderea propriei tale fericiri care parea sa fie intru totul adevarata si pura? De data aceasta faci un pas corect pentru tine, de fapt fac un pas corect pentru mine, din punctul meu de vedere. Da omor cuvantul "noi", distrug clipele de amor intre doi indragostiti pentru ca stiu ca realitatea imi va fura visele, imi va fura suspinele adanci din miez de noapte, mi-l va fura pe el ideal si imi va lasa doar un noi fals, ipocrit, real insa nu cum mi-l dorisem si imaginasem eu. Nu pot sa ucid idealul, nu pot sa-l ucid pe acel el care traieste in mine, alaturi de mine in favoarea unui el care sa-mi spuna cu voce tare "te iubesc". Stiu ca e adevarat si ma multumesc cu atat, cu tot ceea ce visul imi ofera. Da, stiu ca ma iubeste, stiu ca il doare cuvantul "nu", dar mai stiu ca asa dragostea noastra va dainui etern.

Torturati-l pe Artist

2009-04-29T19:20:00.002+03:00

Cum recunoastem un artist? Stim de la romantici ca geniul trebuie sa fie, in scurta lui trecere prin lume, palid, abstras, solitar si apocaliptic. "Am gasit un baiat care ne dadea speranta. I-am legat mainile si picioarele cu bucati de funii blonde si brunete. L-am torturat pe artist. L-am torturat bine. Si i-am vandut suferinta la Hollywood"
Imi pare teribil de rau ca eu sunt cel care iti spune asta, insa nu vei fi niciodata fericit. Nu vreau sa te ranesc. Ti-o spun deoarece cred ca asa e drept, sa fiu sincer cu tine inainte de a incepe. Sper sa apreciezi acest lucru, pentru ca nimeni nu va mai fi drept sau sincer cu tine de acum incolo. Deci inca odata, iti spun din capul locului: nu vei fi niciodata fericit. Ti-o dau in scris si sa-ti fie de bine! Vreau sa iesi din casa, in cea mai insorita, mai minunata zi a anului, si sa rostesti cu voce tare: "N-o sa fiu niciodata fericit". Chiar si in caldura aceea, ar trebui sa reusesti sa-ti vezi respiratia rece, aburita, confirmand aceasta afirmatie. Singurul mod de a evita sa-ti vezi respiratia este sa o spui cu mandrie, ca un om intelept: "N-o sa fiu niciodata fericit!" Incearca s-o spui din cand in cand. Va fi trist. N-o sa te alegi niciodata cu fata. N-o sa gasesti niciodata dragostea adevarata. N-o sa gasesti nici un prieten demn de incredere. N-o sa fii niciodata multumit. N-o sa ai niciodata destul. Iarba ar putea fi intotdeauna mai verde. Iarba va trebui intotdeauna tunsa. Zilele iti vor fi lungi si lipsite de orice distractie. Noptile iti vor fi singuratice, si cam atat. Vei astepta intotdeauna zile mai bune, care nu vor veni niciodata. Si mai ales, in mod absolut categoric, n-o sa ai cugetul impacat. Vor fi zile in care te vei prabusi in genunchi si, tipand, iti vei pleda cauza in fata a orice ar putea sa te auda. Dar Lucrul Acela Numit Dumnezeu nu te poate ajuta si nu te va ajuta. Ma gandesc la ceruri ca la o metropola stralucitoare si in cel mai inalt si sclipitor zgarie-nori sade Primarul, foarte ocupat cu tot felul de intelegeri pe care le incheie in spatele unei usi ce n-are clanta. Nu este niciodata accesibil, nu preia nici un apel pentru moment. Apoi mi-i imaginez pe toti ingerii aceia blonzi, perfecti, lipsiti de organe genitale externe si de picioare, strangandu-se laolalta si aratand spre noi, cei de-aici de jos, razand de noi si spunand printre chicoteli: "Bietii nenorocitii aia mici!" Ce se mai distreaza pe socoteala noastra! Mai curand noi vom raspunde- sau nu vom raspunde -rugaciunilor tale, decat ei. Noi iti vom controla destinul si vom veghea asupra ta. Nu dumnezeii ori ingerii. Nu mortii. Ci noi. Barbati si femei. Adulti cu relatii incalcite si planuri ascunse. Fostii copii. Iti vom permite sa ai nevoi, dar iti vom respinge pretentiie. Vom avea grija sa te tinem la distanta de orice conditii favorabile fericirii pe termen lung. Daca printr-o greseala vei trai o senzatie ce aduce a fericire, atunci fa tot ce poti sa o traiesti din plin. Profita cat mai mult de pe urma ei pentru ca noi nu o vom lasa sa dureze. Din nou iti spun ca imi pare rau. E adevarat ceea ce se zice. Viata nu e dreapta, mai ales in ceea ce te priveste. Singura consolare pe care ti-o pot oferi este ca lucrurile pe care le vei face in aceasta singuratate si suferinta vor dainui mai mult decat disperarea ta si cruzimea noastra. Tortura noastra este temporara, munca ta este enerna. Tinand minte acest lucru, cu totii vom castiga pe termen lung. Prim urmare, in numele tuturor celor pe care-i vei intalni, iti cer scuze anticipat pt orice suferinta sufleteasca pe care ti-o vom provoca. Te asteapta vremuri grele, copile. Considera-te avertizat.

Tu, eu, noi doi...

2009-04-28T23:11:00.004+03:00

Cand ma gandesc la tine, ma gandesc la un norisor ca din desene animate atarnand deasupra capului tau, o ploaie torentiala a ta, personala. te vad udandu-te pana la piele, iti vad intreaga fiinta siroind de apa, si esti mereu bolnav pentru ca nu te poti usca niciodata. Vremea rece te deprima, obrajii iti siroiesc de lacrimi de crocodil, dar lacrimile se evapora si se preschimba intr-un alt nor care se revarsa si mai nemilos peste tine. Nu poti castiga. Dumnezeu mi-a dat prea multa fericire. N-am putut sa o cuprind. Ma simteam ca un copil care incerca sa prinda in palme o minge de fotbal mult prea mare. Cu toata indarjirea, singurul rezultat previzibil era ca, exact ca si o minge din piele alunecoasa, incaputa pe o mana nepotrivita, fericirea imi scapa printre degete. Poate ca n-am invatat niciodata cum s-o prind. Cum sa ma arunc peste ea, sa o inabus si sa nu-mi mai scape. Sau, poate, mi-a fost teama... Preferam sa plang molcom, cu inghitituri mici, topite ca si cum as fi avut guturai. Si atunci, eu bolnava, noi impreuna raciti din cauza vietii. Sunt clipe de nedefinit acelea in care 2 suflete isi vorbesc intr-o limba ce nu poate fi inteleasa decat de ele, cand tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viata acestei lumi prin stranut, tuse si ochi impaienjeniti de frig, un ceai cald, o lamaie amara, prin eternizarea infinita a dragostei lor, a noastra....

Haos si cuvinte

2009-04-28T17:08:00.003+03:00

Te intrebi vreodata ce e de facut cand dormi 4 ore dupamiaza si te trezesti ceva mai obosit decat ai adormit? Eu da si nu reusesc sa gasesc un alt raspuns in afara de cel care pune in lumina faptul ca viata e atat de agitata si de energica incat uneori fiecare secunda traita provoaca o dorinta de profunda relaxare. Insa nu te poti opri din alergare, dar poti sa incetinesti, sa mergi incet ca sa admiri peisajul, sa te bucuri de cascada de aer proaspat din fiecare dimineata, de mirosul de iarba abea taiata, de rasul unui bebelus, de tot ceea ce tie iti provoaca zambete. Cu toate astea stateam si ma intrebam in toata povestea asta cate cioburi mai puteau fi reciclate sa devina iar pahar ? vroiam de data asta unul mai plin, mai colorat cu zambete. Vroiam sa refac o groaza de lucruri marunte, sa culeg firele de praf de pe drum ca sa le strang in pumn si apoi sa le arunc in vant. Ce se intampla cand te arunci cu capul inainte fara sa stii ce e in fata ? ce se intampla cand stai cu jaluzelele trase, izolat de lume cand afara e soare cald si frumos ? ce se intampla cand te gandesti la orice altceva in afara de subiectele de interes curent ? dar mai ales ce se intampla cand te indragostesti fara scapare de un om al carui suflet va fi intotdeauna infinit de departe de tine ? probabil ca atunci are loc acel cutremur care te sperie si a carui stare ulterioara de soc te provoaca sa o iei de la inceput cu forte proastete. Insa nu vei scapa niciodata de teama unui nou cutremur care sa strice tot ce ai reconstruit. Si vei cadea de multe ori in gropile ramane din trecut neacoperite, iti vei lovii genunchii si coatele ca un copil mic. Insa nimic din toate astea nu te va opri sa mergi mai departe, indiferent ca ai sau nu lacrimi in ochi, indiferent ca lacrimile sunt de la vant sau curg din raul interior. Nu conteaza daca ti se rup pantofii caci pot fi lipiti, nu conteaza ca pierzi un tren, indiferent de timp, candva vei ajunge la o destinatie. Apoi pleci iar si iar, pana cand gafai de oboseala si faci o pauza, un popas al eului tau care iti readuce aminte cat de frumos era cand erai copil si nu trebuia sa alergi, cat de frumoasa era prima dragoste si cat de vie a ramas in gandurile tale. Iti amintesti fiecare detaliu si te gandesti ca e imposibil sa nu mai ai macar un strop de forta sa continui, iar si iar pana cand sfarsitul devine si el unul continuu. Viata e ca un joc de carti, are si asi dar si doiari. Uneori asii sunt inutili, uneori un doi iti poate salva jocul. Totul e incarcat de imprevizibilul urmatoarei clipe si atunci tu alegi sa traiesti calculand ce va urma sau pasesti in necunoscut cu un zambet larg pe buze ?

Pentru inceput

2009-04-27T22:47:00.003+03:00

Stiti, nu de mult vroiam cumva sa imi fac publice gandurile si perspectivele, ideile dar se pare ca abea acum am reusit sa imi concretizez dorinta. In general imi consum existenta pe baza unor motto-uri si imi dau singura sfaturi. Sunt scorpion deci "nu foarte agreabila" ar spune unii preteni care evident glumesc pentru ca sunt foarte calma si sociabila chiar. Pentru cei care nu ma cunoasteti, veti avea ocazia sa descoperiti multe mistere ascunse in urmatoarele post-uri cu care sper sa incant cititorii.